Statul roman e nostalgic dupa epoca nationalizarilor. Ce mai incolo-ncoace, Ceausescu intorcindu-se in mormint a provocat, potrivit efectului-fluture si principiului actiune-reactiune, regretul mai marilor zilei dupa momentul de glorie al business-urilor adjudecate de comunism. Va fi foarte instructiv, de data asta, sa vezi ministrii democratiei liberale tragind cu icnete la ricsa posesiunilor statului in loc sa-si poata vedea de posesiunile lor. Sincer, in locul lor, ne-am revolta profund.

Cind stai si vezi cum se inmultesc taxele pe locuintele romanilor, pe mincarea lor, pe strazile pe care pasesc, ti-e limpede ca statul, in reveria sa comunistoida, si-a propus sa-ti ia acoperisul de deasupra capului, sa-ti uscheasca ciorba aburinda de sub nas si sa-ti disloce cimentul de sub talpa. In vremurile de trista amintire, procesului astuia ii spunea nationalizare – in viitorul de trista imaginatie ii zice capitalism. Asa s-a pronuntat cindva, indubitabil, imortalul Gambetta.