Sa ne imaginam un caine care’si traieste viata la tara. Ce face cainele? Latra, dar nu asta conteaza. Mai important e ca el vegheaza, dar nu asta conteaza. Mai important e ca el mananca. E simplu – mananci, deci existi! Uneori cainele moare – dupa un numar de ani de obicei multiplu de 4.

Sau uneori mananca prea multe oua, si este omorat inlocuit cu un alt caine. Vedeti, ca sa poata manca oua, cainele este lasat liber. Asta se numeste incredere si se sondeaza destul de des – informatie pretioasa! Cand increderea e mica, animalul e pus cu botul pe labe si legat strans.

Sa ne imaginam ca stapanul hraneste cainele destul de bine. Un os, doua oase, trei oase plus juma de mamaliga de aur. Prea multa ignoranta si neputinta, si iata ca ne aflam in situatia in care cainele e lipsit de chef, cu burta plina, dar vesnic flamand. El sta in cotet si analizeaza miscarile unor gaini verzi care se indreapta cu pasi marunti catre restul de mamaliga ramas neatins, ...