Migranți fără bagaje...

Peisaj la Londra

Ana Nor privea pe fereastra autobuzului care străbătea Londra, era seară și seara mișca lumea spre marile periferii, spre alte cartiere. O lumină lăptoasă scălda bulevardele, ireală. Totodată își vedea chipul în fereastră, un chip cumva străin, obosit, atins de aripa zilei. Era ceva straniu în peisajul acestui oraș, te atrăgea, te respingea, te chema. Privea clădirile înalte, cu balcoane și ferestre luminate, perfect ordonate în geometria serii. Trecuse o zi peste ființa ei, ceva s-a mai rupt din sufletul ei. Oboseala o stimula, ocupa un loc gol lăsat în inima ei de singurătate. Se gândea uneori la lumea din Vadu Ars, o lume pe care a părăsit-o de mult, din altă istorie. Memoria era atrasă de marile furtuni magnetice ale vremii. Se simțea în siguranță, avea un venit accepta...