Începeam cu începutul,rostogolind cuvintele pe limbăiuțind puțin pasul și rezpirând greoi,uitând cum se pronunță cel din urmă cuvânt,la fel de final ca punctul.PUNCT! Silabele voiau afară din gură,născute natural ca după un travaliu lung,își începeau viața domol și limpede, mângâiate.PUNCT! Apoi se compuneau în cuvinte-miracol,menite să aline gândurile negre,nenăscutele, încă neorganic, cuvintele,care-și croiau drum spre … Continue reading "PUNCT! ȘI POATE…"