Timpul... n-am înţeles niciodată ce înseamnă el de fapt. Şi nici nu cunosc o definiţie a lui. De fapt am habar de mai multe definiţii, dar nu stiu de partea cui să mă lipesc. Să fie oare o dimensiune, asa cum susţin fizcienii sau să fie oare o percepţie extrasenzorială a unui factor extern de către creierul uman, asa cum susţin psihologii? Poate este doar o noţiune, asta dacă mă iau dupa filozofi! Sau poate este o simplă iluzie, asa cum pretind unele din religiile lumii.

Mi-e greu să mă decid.

Pentru mine timpul înseamnă "isotrie"... amintiri. Timpul pentru mine înseamnă TRECUT în proporţie de 98%, PREZENT 1% şi VIITOR 1%. Procentajul cel mai mare nu poate fi recuperat din păcate. Prezentul e important... "Trăieşte clipa!" sună acum în mintea mea. Aiurea, de parcă totul se reduce la AZI! Pentru mine e important şi MAINE. Si uite aşa îmi petrec PREZENTUL, bântuit de TRECUT, cu gândul la VIITOR. Şi timpul trece...

Auzeam acum ceva vreme oameni zicând: "...am timp!". Acum îi aud: "... timp să am!". Ciudat cum cu cât creşti în etate, cu atât mai mult realizezi lipsa lui. Mă gandesc că au trecut ataţia ani... atât de repede. Oare pe cei ce vor urma am sa-i mai simt? O să mai am TIMP să îi conştientizez? Am 23...să zic că o mai târai încă 50 (aş vrea eu), prea puţin. Idea nu mă mulţumeşte. Am să-i transform în zile...18250... parcă sună mai bine, amăgirea.

I: "Care lucru pe lume este cel mai lung şi cel mai scurt, cel mai iute şi cel mai încet, cel ce se poate împărţi mai mult şi cel mai întins, fara care nimic nu se poate face, care înghite tot ce-i mic şi dă viaţă la tot ce-i mare?"

R: "Nimic nu-i mai lung decât timpul, pentru că el e măsura veşniciei; nimic nu-i mai scurt, prentru că ne lipseşte când avem ceva de făptuit; nimic nu-i mai încet pentru cine gustă placerile; se întinde la nesfârşit în mare, se împarte la nesfârşit în mic; nimeni nu ţine seama de dânsul şi tuturora le pare rău de pierderea lui; nimic nu se face fara dânsul; aruncă în uitare tot ce nu e vrednic să rămâna şi faptele înalte le face nemuritoare!"

(citatele fac parte din opera lui Voltaire - "Poveste orientală")