No, trecând peste faptul că am prostit doi psihiatri, la final, că-s bun de lăsat liber pe stradă, (Domn Conferențiar...sorry ;) ) cu ceva vreme înainte ca asta să se întâmple, o doamnă asistent universitar (sau domnișoară?) m-a rugat să particip la două sesiuni practice, cu 4 grupe de studenți de anul I, și să le explic celor din sală cum vede pacientul relația doctor – pacientși să le ofer câteva sfaturi privind lucruri care ar trebui evitate sau care pot să le ușureze munca. E mișto să fii cobai J Și uite așa s-a născut articolul ăsta. În care am să încerc să sintetizez câteva din sfaturile oferite studenților în cele două ore de lucrări practice (grupele erau comasate câte două). O să încerc să le punctez pe cele pe care eu le consider mai importante!