Aștepta cu ochii înhumați
plecarea unui zâmbet surd
de pe fața lui,
așteptând ... lumina lunii
îi făcea ochii,
acum verde-închis,
să strălucească machiavelic,
îl însoțea cu priviri amare,
cu zâmbete forțate,
mișcările subite,
fricoase,
trăda povestea unui va fi oare,
nici gând va fi dacă...
prin râuri de sudoare,
prin game de gânduri ude,
i se petrec pașii
fără să mai caute urme...
au rămas două stafii
până ce se vor reîntâlni...