E vară, cald și soare-afară, iubirea nostră
a-nflorit,
Și simt iubito-ntâia oară, că sufletul mi-e fericit
–
Aș vrea iubirea să ne-o știe, întreaga fire,
negreșit,
Iar vântul răcoros s-adie, când soarele a
amurgit;
Atunci vom merge la plimbare, pe sub copacii
înfrunziți,
Va fi un vis și-o dezmierdare, cu noi etern
îndrăgostiți,
Privighetori cânta-vor triluri, și ne vor fermeca,
vrăjiți,
Căci au așa de multe stiluri, de a ne face
fericiți.
În iarbă greierii vor ține, concerte dragi, de
neuitat,
Potecile, de rouă pline, ne vor fi ghidul
preferat,
Spre dragoste ne vor conduce și fericirea ce-am
visat,
Căci numai viața ne aduce, tot ceea ce am
meritat.
E vară și e cald afară, târziu în noapte ne-om
plimba,
Ne va primi pridvorul iară, în cuib de dor l-om
preschimba,
Și ofurile noastre toate, cu dragoste le-om
alina,
Va fi mai mult decât se poate, iubita mea, nu
suspina!
