RUGĂCIUNE PE ZĂPADĂ

Să fie pace seară şi să ningă

peste armura veacului cernit

pe tâmpla ta zăpada să se stingă

uşor ca un cuvânt neprihănit.

Un ornic din văzduh să-ţi amintească

lumina sfântă a clipei care-a fost

liniştea ei în veci dumnezeiască

să-şi afle-n tine tainic adăpost.

Cu clinchete de clopoţei în seară

printre vâlcele asfinţite-n mit

s-auzi copilăria cum pogoară

în fermecate sănii de argint.

Troiene de cenuşi imaculate

să se aştearnă lin peste trecut

pe derdeluş de lacrimi preacurate

s-aluneci prunc în timp neînceput.

Şi să te piezi la ceasul de vecernii

printre nămeţi cu străvezimi de stea

să mai rămână-n labirintul iernii

înscrisă pe omăt doar urma ta.

În zori când vor sosi colindătorii

cu vestea bună-n lumea în declin

în dalba mănăstire a ninsorii

copil să-ngenunchezi şi tu. Amin.

Ioan Evu