S-a mai pensionat un
poet
 |
| C Stancu, parțial color |
S-a mai pensionat un poet în oraș,
s-a mai dus un visător,
spre satisfacția bancherilor și a
patronilor,
a barmanilor și a poliției
locale.
El aflase cât de grea e pâinea din
sacoșa muncitorului
din schimbul al treilea, înaintea
directorului.
Poetul avea visele lui corecte
teologic,
tinerii imberbi duceau palmierul
energiilor pe străzi,
ei doreau să-i prindă umbra într-o
sacoșă pentru cadouri,
imprimată pe ambele fețe cu forme
canonice ale vremii, în culorile haosului.
Se vor întreba câte vrăbii vor
încăpea în
mintea unui poet care se
pensionează și-își
pune în ordine amintirile și bolile
necesare?!
Nu le poate explica cum își vede
trupurile tinere
imprimate pe zidurile din fața
sa,
prin care au trecut cei
dinainte…
