Prima saptamana de vacanta… mergem la bunici, unde copiii sunt foarte rasfatati. Insa au si limite… ca e nevoie. T este foarte energic, nu reuseste sa se calmeze, nu reuseste sa doarma la pranz, sa se odihneasca cum trebuie. Profita de permisivitatea bunicilor, face tot felul de nazbatii si isi doreste doar ce stie ca e interzis. Toata lumea il `cearta`, i se spune tot timpul ca nu e bine ce face, ca nu e ok sa muste sau sa isi loveasca fratele. Inclusiv parintii.

In loc sa se amelioreze, comportamentul lui devine tot mai agresiv, nu se poate stapani, e tot timpul impotriva. Se pare ca etichetarea, izolarea, refuzul nu ii fac bine.

Sa schimbam tactica zic… in loc sa il cert, il iau in brate, il pup si ii spun ca il iubesc. Cand face o nazbatie, il pup si il indepartez din locul faptei, cand e agresiv cu M, il iau in brate, ii arat ca M este ranit (de regula isi cere scuze, fara sa il indemn eu) si il pup.

La inceput a fost sceptic si facea si mai multe, sa vada cat pot rezista. Continuand sa ii arat afectiune, am reusit sa il ajut sa se calmeze. Desi eu i-am pus cele mai multe limite in aceasta perioada, pe mine ma cauta la somn sau pentru joaca.

Asadar, sa ne purtam frumos cu copiii si ei vor fi calmi, vor coopera, vor fi `ingerasii` pe care ii stim noi!