Am o problema cu comparatiile intre copii. Al meu la varsta aia facea cutare lucru, al tau nu face. Sau al meu la x luni are y kilograme, al tau e mai mic / mare.

Copiii sunt diferiti. Asa se nasc. Dar ma indoiesc ca, in general, mintea noastra poate pricepe ca greutatea unuia la 4 luni e irelevanta pentru un alt copil de aceeasi varsta. E ca si cum comparam mere cu banane, ca doar copiii s-au nascut de greutati si dimensiuni diferite din parinti diferiti, adica inclusiv factorul genetic e altul.

Sau faptul ca altul sta in fund sau vorbeste sau merge la nu stiu ce varsta si al meu nu face asa. Marjele de varsta in care poate face astea sunt atat de mari incat comparatiile doar panicheaza.

Banuiesc ca ideea e ca vrem ca al nostru sa fie mai mare, mai frumos, mai destept, mai dezvoltat, mai cu mot si mai cu coarne. Pai, ce sa vezi?! Pe la 4-5 ani deja nu se mai vad diferentele.

Asta a fost doar introducerea. Ca, de fapt, ce vreau eu sa compar sunt cele doua sarcini ale mele, inainte sa ma paleasca boala uitarii apropo de ele. Adica, cum, necum, imi compar copiii nenascuti. Sau, mai bine zis, felul in care i-am perceput inainte de a se naste.

La Bulbuc am avut timp sa ma extaziez ca misca, sa stau cu mana pe abdomen sa o simt, sa bag cate un ranjet tamp ca vai, ce misto e! La Gulie mai greu. L-am sismtit ca misca mai devreme, datorita sora-sii care se tot protapea de burta mea si il obliga sa isi mute fundul mai incolo. Dar de zambete tampe nu am avut timp.

Nici durerile, nici greturile nu au fost la fel. Mai ales ca deja eram invatata de la Bulbuc cum sa ma asez in genunchi si sa imbratisez tandru buda ca sa nu mai am capilare sparte pe la ochi. Dar aici chiar nu pot sa spun ca a fost mai bine la unul sau la altul.

Despre contractii nedureroase ce sa mai zic?! La Bulbuc prima a aparut la 3 luni, fix in toiul noptii, de era sa ajung la urgente imediat ca habar nu aveam ce mi se intampla. La Gulie habar nu am cand a fost prima, dar sigur mult mai tarziu. Nici timp sa le analizez nu am… Ca ma ia Bulbuc de o aripa sa ma tina ocupata.

Daca cu Bulbuc deja prin luna a saptea eram impacata cu soarta de gravida si reuseam sa „ma bucur” de situatie, la Gulie abia de vreo doua saptamani a survenit acest sentiment mirobolant.

Tin minte si ca la prima nastere eram stresata de durere si ca „o sa sufar ca o vaca” (ca sa citez cativa medici din Romania). Acuma am usoare momente de panica cand ma gandesc ca trebuie sa il evacuez, dar nu ma lasa Bulbuc sa ma gandesc prea mult.

Cica sa fiu odihnita cand intru in travaliu ca sa pot sa gestionez durerea cum trebuie. Serios?! O fi functionat la prima nastere. La a doua mai greu, mai ales cand te „ciondanesti” noaptea cu copilul mai mare pe dreptul de proprietate asupra tzatzelor din dotare.

Nici din alte puncte de vedere sarcinile astea nu au fost la fel, deci clar cei doi omuleti s-au dezvoltat in cocktailuri hormonale diferite. (Nu ma faceti sa intru in detalii „sordide” apropo de „poftele” din sarcina si cat de usor le satisfaci cand nu ai alti copii in jur sau cat de greu cand mai ai si un toddler in camera cealalta. Nu de alta, dar mai citesc si parintii blogul asta.)

Nu mai zic ca la Bulbuc speram sa iasa in martie si abia asteptam sa se nasca, la Gulie acuma stau si sper sa stea acolo pana la 40 de saptamani sau macar pana ne dumirim daca sora-sa a luat sau nu varicela de la cresa. Perioada de incubatie 10-21 zile, mai avem o saptamana jumate de asteptat sa vedem daca e sau nu. Sarcina o sa aiba aproape 39 saptamani atunci. Daca e cu varicela, o sa ma rog sa stea Gulie la caldura pana nu mai e ea contagioasa… Ca sa tii departe un toddler de un nou nascut, mai ales cand sunt amandoi calare pe sani, mi se pare munca de Sisif nascatoare de frustrari.

Dar sa nu comparam, nu-i asa?! Va anunt cand nasc!