Să vină primăvara, răsară
ghiocei!
M-am săturat de ger și recea
promoroacă,
De vifor și ninsoare cum e de
obicei
În iarna mohorâtă și rece și
posacă.
Să vină primăvara, mai iute cu
alai
De păsări călătoare în crânguri
ciripind,
Cu crudul verde-al ierbii ce-o apărea pe
plai
Și cuiburile pline de rațele
clocind.
Să vină primăvara, cu soare
strălucind
Și parcurile pline de-ndrăgostiți la
braț,
Cu ziua mult mai lungă și ore
răsucind,
În orologiul vieții tot timpul să-l
înhaț.
Să vină primăvara, acum, nu mai
târziu,
Căci nu mai am răbdare cu iarna asta surdă
–
Vorbesc și-i spun atâtea din toate ce le
știu,
Doar, doar, s-o îndura să plece cu-a ei
ciurdă.
Să vină primăvara, îi dau un
ultimatum
Acestei ierni urâte ce nu vrea să mai
plece,
Și o blestem să-i sece puterile,
și-acum,
Plecând să ne-ocolească, să nu mai fie
rece!
