Auzisem despre cartea devenită bestseller şi tradusă deja în peste patruzeci de limbi. La puţin timp după asta, am primit-o prin e-mail de la cineva, în format PDF, şi am răsfoit-o. Mi s-a părut interesantă, ceea ce m-a determinat ca văzând-o la o gheretă din Obor să o cumpăr la preţ redus. Tocmai îmi făcusem un test ADN şi aflasem ceva despre moştenirea mea genetică şi eram curios  să aflu mai multe despre strămoşii meu primordiali. Ei bine, am aflat destul de multe despre ei, adică despre Homo sapiens (omul înţelept)), dar nu numai cum au apărut, acum 200.000 de ani, ci şi cum evoluat de atunci până azi şi chiar ce i/ni s-ar putea întâmpla în viitor.

Lectura cărţii m-a prins repede şi a sfârşit prin a mă fascina. Autorul ei, Yuval Noah Harari, este evreu,  profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim, nu are decât 43 de ani (avea doar 38 când a scris cartea). M-a impresionat enciclopedismul lui şi modul cursiv şi legat în care povesteşte, de parcă ar fi avut totul în minte, şi l-a aşternut pe hârtie dintr-o suflare, fără să simtă nevoia să-şi consulte fişele, dacă o fi avut (precis a avut). În plus, în textul lui am descoperit şi un anume fel de umor, care-l face , pe alocuri, pe lângă foarte interesant şi plăcut.

 Redau, foarte pe scurt,  ce am aflat despre originile mele. Mă trag din maimuţă (posibil din cimpanzeu, gorilă sau urangutan). Din ele a evoluat, genul  Homo (om), acum 2,5 milioane de ani, în Africa de Est, din care au evoluat, după aceea, în timp îndelungat, mai multe specii printre care Homo neanderthalensis şi, mult mai târziu,  Homo sapiens. Acum 70.000 de ani Homo sapiens s-a răspândit în Peninsula Arabică, iar de acolo în Europa. Peste tot în drumul lor au  dat peste neanderthalieni ajunşi acolo cu  430.000 de ani mai înaintea lor, pe care în parte  îi suprimă iar în parte se încrucişează cu ei.

 ADN-ul europenilor este între 1şi 4%  de provenienţă neanderthaliană. În ADN-ul meu, 1,5% este de provenienţă Orientul Mijlociu şi s-ar putea să fie neanderthalian.  Deci, până aici, eu îi am strămoşi atât pe sapiens cât şi pe neanderthalieni.  

Străbunicii noştri (ultimii doi din dreapta: Homo neanderthalensis, Homo sapiens)

Mă abat  puţin de la carte ca să vă comunic că etnicitatea mea arată astfel: 54% balcanică, 21,6% est-europeană, 20,4 % italiană, 2,5 % nord şi vest-europeană.  Românii au, în medie, următoarele etnicităţi: 86,1% balcanică, 33% est-europeană, 7,9% italiană, 15,5% nord şi vest-europeană, 5,6%  Orientul Mijlociu. Nu-mi explic de ce etnicitatea mea italiană e  de aproape trei ori mai mare decât cea pe ţară! Prin urmare, suntem toţi un mare amestec de etnii. Concluzia mea este că etnicitatea balcanică ni se trage de la faptul că trăim în Balcani, cea est europeană din faptul că suntem situaţi în Estul Europei, cea italiană de la romani,  cea nord şi    vest-europeană de la năvălirile barbare,  cea din Orientul Mijlociu de la neanderthalieni până la 4% şi de la evrei de la 4 la 5,6%.  Am aflat şi că am  posibile neamuri pe tot globul pământesc, adică am părţi comune de ADN co aproape 1000 de oameni răspândiţi prin aproape toate ţările de pe glob. Am aflat şi cum le cheamă pe „neamurile” mele şi alte amănunte despre ele.    

O curiozitate: ungurii, care se bat în piept cu originea lor sud-asiatică, sunt doar 1,3% sud-asiatici. În rest sunt, ca şi noi,  balcanici, est europeni, nord-vest europeni, italieni etc.  Nimeni nu mai e ce a fost la începuturi.                                                                                                                                                                                                                                                               

Revin la carte. Cert este  că neanderthalieni dispar în urmă cu 30.000 de ani iar Homo sapiens a continuat să cucerească lumea iar  începând cu 13.000 de ani în urmă, n-a mai existat o altă specie umană în afara lor. Nu e de mirare că în decursul a zeci de mii de ani ei au reuşit să străbată  distanţe imense. Autorul dă următorul exemplu: „Dacă o ceată de vânători culegători se scinda odată la fiecare 40 de ani, iar grupul care se forma migra pe un teritoriu aflat la 100 de kilometri spre est, distanţa dintre Africa de Est şi China putea fi acoperită în circa 10.000 de ani.”

O dată cu plecarea lui Homo sapiens din Afica, începe aşa zisa Revoluţie Cognitivă (a cunoaşterii). Sapiens cunoşteau deja focul.  Între 70.000 şi 30.000 de ani în urmă, ei inventează ambarcaţiunile, lămpile cu ulei (grăsime), arcurile, săgeţile şi acul (esenţial pentru a coase haine călduroase). Din această perioadă datează şi primele obiecte de artă şi bijuteriile, religiile, comerţul şi stratificarea socială. Autorul consideră că Revoluţia Cognitivă a  avut loc ca urmare a unor mutaţii genetice întâmplătoare, care au modificat structura creierului sapiens-ilor şi  le-a conferit acestora mai multe capacitaţi,  care i-au ridicat deasupra celorlalte specii umane. În primul rând, le-a conferit o vorbire mult evoluată faţă de stadiul anterior şi faţă de alte specii, care le-a permis planificarea şi executarea unor acţiuni complexe şi constituirea lor în grupuri până la 150 de indivizi, cu legături mai puternice între ei, cooperarea cu străinii şi inovaţii rapide în privinţa comportamentului social. Astfel de  mutaţii genetice n-au mai avut loc de atunci până în prezent. Evoluţia sapiens-ilor se pare că s-a terminat şi că istoria şi-a declarat independenţa faţă de biologie.

Cu 12000 de ani în urmă,a avut loc Revoluţia Agricolă.  Înaintea acesteia, sapiens a dresat câinele şi a continuat să trăiască ca vânător-culegător, iar numărul lor de pe întreaga planetă se apreciază că nu depăşea populaţia oraşului Cairo de azi (9,5 milioane locuitori). Ei erau mai puţin supuşi la înfometare şi malnutriţie decât ţăranii de mai târziu şi erau mai înalţi şi mai sănătoşi decât aceştia. Sufereau mai puţin din cauza bolilor infecţioase (variola, rujeola, tuberculoza) de care s-au molipsit mai târziu, de la animalele domestice. Aveau obiceiul să-i abandoneze şi chiar să-i ucidă uneori pe bătrânii sau infirmii care nu puteau ţine pasul cu ceata. Înseamnă că nu aveau principii morale, sau chiar dacă avea, nu semănau cu ale noastre de azi. Atât bărbaţii cât şi femeile puteau să-şi schimbe partenerii după voie.  Să nu fi existat atunci masculi alfa care să deţină monopolul fecundării femelelor? Nu-mi vine să cred. Credeau că plantele şi animalele au conştiinţă şi sentimente şi pot comunica direct cu oamenii (animism). Sunt tentat să cred şi eu asta, mai ales referitor la animale. Erau violenţi şi se războiau între ei. Trăind cu fructe şi vânat  şi călătorind de ici acolo continuu au modelat lumea din jurul lor. „Au fost forţa cea mai importantă  şi mai distructivă pe care a produs-o vreodată regnul animal”, e de părere autorul. Asta, după părerea mea, continuă el să fie şi azi, adică un fel de criminal, având în vedere câte animale sacrifică pentru a se hrăni şi câte păduri distruge pentru a se încălzi sau a face din lemnul lor case, mobilă şi hârtie. Se dă următorul exemplu: Maorii au colonizat Noua Zelandă acum 8000 de ani şi  în câteva secole au făcut să dispară majoritatea megafaunei locale şi 60% din toate speciile de păsări. Homo sapiens e considerat a fi fost un ucigaş ecologic în serie. Ei sunt într-o măsură mult mai mare responsabili de dispariţia unui mare număr de specii de animale decât condiţiile climatice care s-au schimbat şi ele. În cursul ultimului milion de ani, a existat o glaciaţiune la fiecare 100.000 de ani. Ultima dintre ele s-a întins de  acum 75.000 de ani până acum 15.000 de ani. Glaciaţiunile au făcut iniţial să scadă nivelul oceanului planetar  apoi să crească din nou. Aceasta a determinat ca între continentele şi insulele actuale să existe la un moment dat fâşii mari de uscat care au putut fi parcurse de cetele de vânători-culegători.

În timpul Revoluţiei Agricole, acum circa 10.000 de ani, sapiens  au început să se dedice manipulării câtorva specii de animale şi plante: grâul şi caprele au fost domesticite până  la aproximativ 9000 î.Hr.,  mazărea şi lintea în jurul anului 8000 î.Hr., măslinii până în 5000 î.Hr., caii până în 4000 î.Hr., viţa de vie până în 3500 î.Hr. Până în anul 3500 î.Hr., valul principal al domesticirii era încheiat.  O serie de domesticiri s-au produs în anumite părţi ale globului şi s-au răspândit peste tot mult mai târziu. Este cazul porumbului şi fasolei domesticite în America Centrală, a cartofului domesticit în America de Sud, orezul, meiul şi porcii domesticiţi în China. În paralel cu agricultura a apărut păstoritul şi triburile de păstori. Nu se ştie cine a domesticit prima oară găină, devenită azi, cea mai răspândită pasăre din toate timpurile. Vacile porcii şi oile domestice sunt pe locurile doi, trei şi patru dintre cele mai răspândite mamifere mari din lume. „Revoluţia Agricolă a fost o mare binecuvântare pentru găini, vaci, porci şi oi”, spune autorul. Nu este însă deloc de invidiat condiţiile barbare în care trăiesc ele azi, în combi natele de profil, pentru a le forţa să producă cât mai multe ouă, lapte sau carne. Nu la fel de binecuvântată a fost pentru om  nici această revoluţie şi nici cele care i-au urmat, susţine autorul, care, dacă i-ar sta în putinţă, credem că s-ar întoarce la condiţia de vânător-culegător a strămoşilor lui şi ai noştri. Acum, după ce a scris această carte, consider că şi-a îndeplinit misiunea principală hărăzită de nu ştiu cine şi e liber s-o facă.

Până în secolul I d.Hr., marea majoritate a oamenilor din cea mai mare parte a lumii erau agricultori. Erau expuşi capriciilor naturii. „Dacă era secetă sau avea loc o invazie de lăcuste sau dacă o ciupercă infecta specia care constituia alimentul de bază, ţăranii mureau cu miile şi milioanele.” Totuşi, sapiens n-au dispărut ci, din contră, au continuat să se înmulţească, şi să alerge după o viaţă mai uşoară. „Goana după o viaţă mai uşoară a dus la o viaţă plină de greutăţi, şi asta nu s-a întâmplat pentru ultima oară. Ni se întâmplă nouă astăzi…. Progresul ne-a accelerat de zece ori ritmul vieţii şi ne-am făcut zilele mai stresate şi mai agitate…Goana umanităţii după o viaţă mai uşoară a eliberat forţe uriaşe de schimbare care au transformat lumea în moduri pe care nimeni nu le-a anticipat sau dorit”, spune autorul

Societăţile de agricultori preistorice, în paralel cu agricultura, au construit, nu ştim exact cum şi în ce scop, structuri monumentale cum este Stonehenge din Marea Britanie, datând din anul 2500 î.Ch, pe care am avut prilejul să-l văd în anul acesta, fără să reuşesc să rezolv enigmele legate de el. Poate data viitoare. Vânătorii –culegători, au construit şi ei, în anul 9500 î.Ch, structurile de la Göbekli Tepe din Turcia, constând din stâlpi monumentali de piatră decoraţi cu gravuri spectaculoase. „Doar un sistem religios sau ideologic sofisticat putea susţine asemenea eforturi”, e de părere autorul

A apărut şi proprietatea privată şi stratificarea în clase sociale. Pretutindeni au apărut conducători şi elite care trăiau din surplusul de hrană al ţăranilor şi le lăsau doar atât cât să poată subzista. Până în epoca modernă târzie, mai mult de 90% din   oameni erau ţărani care se trezeau în fiecare dimineaţă ca să are pământul cu sudoarea frunţii lor. Surplusul pe care îl produceau hrănea minoritatea minusculă a elitelor – regi, funcţionari guvernamentali, soldaţi, preoţi, artişti şi gânditori –  căpuşe care umplu cărţile de istorie. „Istoria e ceva ce au făcut foarte puţini oameni în timp ce toţi ceilalţi arau câmpurile şi cărau găleţi cu apă”, afirmă autorul.

Ca să-şi păstreze aceste privilegii şi ca să ţină unită prostimea exploatată, clasele privilegiate au creat mituri şi legi,  despre care au spus că reprezintă voinţa  zeului în care masele credeau şi erau convinşi că, aşa cum li s-a spus, au fost scrise la dictarea acestuia. Culmea este că, în cele din urmă,  proştii au crezut în ele sau s-au prefăcut că cred  şi cei care le-au creat. „Creştinismul nu ar fi dăinuit 2000 de ani dacă majoritatea episcopilor şi preoţilor nu ar fi crezut în Hristos. Democraţia americană  nu ar fi durat 250 de ani dacă majoritatea preşedinţilor şi congresmenilor nu ar fi crezut în drepturile omului. Sistemul economic modern nu ar fi rezistat o singură zi dacă majoritatea investitorilor şi bancherilor  nu ar fi crezut în capitalism”, spune autorul.  Voltaire spunea că „nu există Dumnezeu, dar nu-i spune asta servitorului meu, ca nu cumva să mă omoare la noapte.” Sub aspectul moralizator şi coagulator, religiile au fost şi sunt utile. Capacitatea lui sapiens de a crede în mituri şi convenţii abstracte (ficţiuni) a fost una dintre calităţile lui fundamentale, care i-a permis să progreseze.

  Evoluţia societăţii umane a dus, pe de o parte,  la creşterea volumului de cunoştinţe şi legi care trebuiau memorate, iar pe de altă parte la necesitatea de a putea dovedi înţelegerile de tot felul. Oamenii au simţit nevoia unui sistem artificial de memorare. Această nevoie a dus la apariţia scrisului, a numerelor şi a operaţiile cu ele. Scrisul a apărut în Mesopotamia (scrierea între anii 3500 şi 3000 î.Ch, şi cam în aceiaşi perioadă,  în Egipt, scrierea hieroglifică, iar oamenii de azi sau chinuit rău ca să reuşească să le descifreze. Mai târziu, romanii inventează alfabetul latin. În secolul al IX-lea d.Ch. apar cifrele arabe. Destul de recent a apărut scrierea binară computerizată, compusă din doar două semne: 0 şi 1.

„Nu există dreptate în istorie” spune autorul şi mai spune că „este un fapt dovedit că majoritatea oamenilor bogaţi sunt bogaţi pentru simplul motiv că s-au născut într-o familie bogată, în timp ce majoritatea oamenilor săraci vor rămâne săraci pe tot parcursul vieţii pur şi simplu pentru că s-au născut într-o familie săracă.”  Pe lângă inegalitatea dintre bogaţi şi săraci au apărut, din păcate şi inegalităţi legate rasă,  religie şi etnie care au creat tot felul de discriminări. Aceste inegalităţi erau justificate în fel şi chip, justificări care de care mai gogonată şi mai puţin credibilă. Astfel, referitor la negrii, autorul menţionează: „teologii au argumentat că africanii se trăgeau din Ham, fiul lui Noe, blestemat de tatăl său ca urmaşii lui să fie sclavi, biologii au susţinut că negrii sunt mai puţin inteligenţi decât albii, iar sistemul lor moral mai puţin dezvoltat, doctorii au afirmat că negrii trăiesc în mizerie şi răspândesc boli.” În SUA, înainte de abolirea sclaviei, dar şi după aceea în unele state rasiste, negrilor le era interzis să se amestece cu albii. Iată ce povesteşte autorul, legat de asta: „Clennon King, un elev care a candidat la un loc la University of Mississippi în 1958, a fost internat forţat într-un azil de boli mintale. Preşedintele completului de judecată a hotărât că un negru trebuie să fie cu siguranţă nebun ca să creadă că  poate fi admis la University of Mississippi.”

Femeile au fost discriminate şi ele şi mai sunt încă în unele societăţi. „Oamenii de pretutindeni s-au împărţit în bărbaţi şi femei. Şi aproape pretutindeni bărbaţii au ieşit în câştig, cel puţin de la Revoluţia Agricolă încoace”. Femeile erau pur şi simplu proprietatea bărbaţilor. Dacă o femeie era violată, victima era considerată  bărbatul al cărui proprietar era ea. Siluirea unei femei care nu aparţinea niciunui bărbat nu era considerată defel o crimă. Patriarhatul a fost norma în aproape toate societăţile agrare şi industriale. Din diferite motive, bărbaţii au fost consideraţi ca fiind superiori femeilor. În realitate a fi mai puternic şi mai violent nu înseamnă că eşti superior celui mai slab şi mai blând. Superioritatea o dă inteligenţa, cultura şi priceperea şi, nu în ultimul rând, bunătatea.

Autorul cărţii, care e homosexual,  pledează pentru admiterea celor care fac parte din aceeaşi categorie sexuală cu el. Spune că „un număr însemnat de culturi umane au considerat relaţiile homosexuale nu doar legitime ci chiar constructive din punct de vedere social, Grecia antică fiind cel mai notabil exemplu” şi nu uită să menţioneze că şi Alexandru cel Mare a fost homosexual. El adaugă: „Cultura tinde să susţină că interzice numai ce este nenatural. Însă, dintr-o perspectivă biologică, nimic nu este nenatural. Orice este posibil este prin definiţie şi natural.”

Multitudinea de societăţi şi clase sociale care au apărut de-a lungul istoriei se deosebeau între ele prin prim miturile în care credeau, prin felul în care judecau şi se comportau, prin regulile pe care le respectau. Toate acestea luate la un loc se numesc cultură. Culturile au fost şi sunt în continuă schimbare şi încearcă să  se reconcilieze una cu alta. Autorul dă câteva exemple de caracteristici ale diverselor culturi  şi de contradicţii între ele. În Europa medievală nobilimea credea în creştinism şi în cavalerism, dar între timp ce creştinismul te îndemna să oferi şi celalalt obraz dacă primeai o palmă, cavalerismul considera palma primită o ruşine şi că e mai bine să mori decât să trăieşti cu ea. De la Revoluţia Franceză încoace, oamenii din întreaga lume au ajuns să  considere egalitatea şi libertatea ca valori fundamentale deşi ele nu s-au realizat complet nicăieri până acum. Comunismul a crezut în egalitate dar a produs tiranii care au încercat să controleze orice aspect al vieţii zilnice. „Lumea modernă nu reuşeşte să pună în acord libertatea cu egalitatea” susţine autorul, dar consideră acest lucru normal şi benefic: „ ele sunt motorul culturii, fiind responsabile pentru creativitatea şi dinamismul speciei noastre”, spune el.

Autorul se întreabă: „Are istoria o direcţie?” întrebare la care răspunde tot el: „Istoria avansează neîncetat către unitate”, şi demonstrează că de la începuturile lumii şi până azi a existat un proces de coagulare a sumedeniei de lumi umane izolate. Fenomenul se numeşte globalizar

„Cel mai mare cuceritor din istorie, care a transformat oamenii în discipoli înflăcăraţi ai lui, sunt banii” afirmă autorul. Ei au apărut în jurul anului 3000 î.Ch. La început, rolul banilor l-au jucat diferite obiecte cum ar fi boabele de cereale rare, scoicile mai deosebite,  minerale şi metalele rare. În anul 640 î.Ch., s-au bătut primele monede. Mut timp, plăţile se făceau doar cheş, iar după ce au apărut băncile şi prin virament. Au apărut astfel banii virtuali. Azi mai bine  de 90% din toţi banii  există doar pe servere. Dacă clienţii unei bănci s-ar hotărî într-o zi să-şi retragă economiile, banca nu ar avea suficient cheş şi ar da faliment.

De-a lungul istoriei au existat mai multe imperii: atenian, macedonean, roman, chinez, persan, arab, spaniol, otoman, habsburgic, rusesc, britanic, francez, belgian,  olandez, american, în Europa şi Asia şi aztec şi  incaş în cele două  Americi. Deşi cuceritorii în primul rând au prădat şi exploatat ţările cucerite, ei susţineau că le-au cucerit în interesul acestora. Adevărul este că

Primele monede

imperiile au fost atât distructive cât şi benefice pentru naţiile pe care le-au încorporat în ele. Destrămarea imperiilor a dat naştere la o mulţime de state independente. Multe din statele dintre ele pe lângă faptul că au împrumutat o mulţime de elemente civilizatoare de la foştii stăpânii, le vorbesc azi limba lor sau una derivată din aceasta.  Ca urmare a stăpânirii romane , de exemplu, „limba latină s-a răspândit în centrul şi vestul Europei, apoi s-a fărâmiţat în dialecte locale care au devenit ele însele în cele din urmă, limbi naţionale”, spune autorul. Acesta este şi cazul nostru, al românilor.  În viitor, susţine autorul e de presupus că întreaga omenire va trăi într-un imperiu global.

Religiilor le consacrat în carte un capitol mare. Religiile au unit în principal oamenii dar au şi fost, şi continuă să fie, o sursă de discriminare, dezacord şi dezbinare. Autorul defineşte religia ca fiind un sistem de norme şi valori umane care se întemeiază pe o credinţă într-o ordine supremă. Mii de ani după Revoluţia Agricolă, cultul religios  a constat  în principal în faptul că oamenii aduceau miei, vin, turte ca ofrande puterilor divine, care făgăduiau în schimb recolte bogate şi turme fertile. Primele religii au fost politeiste. Imaginaţia oamenilor a creat tot felul de zei.  Aceşti zeii aveau  un „şef”, care până la urmă a rămas singur şi a dat naştere religiilor monoteiste, printre care se numără mozaismul, creştinismul şi islamismul.  Monoteiştii au încercat să se impună peste tot, exterminându-şi  în mod violent oponenţii.

Despre creştini autorul nu are păreri prea bune şi dă în ei de câte ori are prilejul. Printre altele, susţine: „În cei 300 de ani de la răstignirea lui Hristos şi până la convertirea împăratului Constantin, împăraţii romani politeişti nu au iniţiat mai mult de patru persecuţii generale împotriva creştinilor. Prin comparaţie, în cursul următorilor 1500 de ani, creştini au măcelărit creştini cu milioanele pentru a apăra interpretări uşor diferite ale iubirii şi milei” şi dă exemplul masacrului din Noaptea Sfântului Bartolomeu, când au fost măcelăriţi de catolici între 5000 şi 10.000 de protestanţi în mai puţin de 24 de ore şi afirmă: „mai mulţi creştini au fost ucişi de fraţii lor creştini în aceste 24 de ore decât de Imperiul Roman politeist în întreaga sa existenţă”  Faptele au existat, cu siguranţă, nu ştiu însă dacă şi cifrele sunt exacte. Despre creştinism mai susţine că „şi-a creat propriul panteon de sfinţi, al căror cult diferea foarte puţin de cel al zeilor politeişti”. Asta-i adevărat. Ortodocşii noştri au făcut sfinţi pe uni care au făcut multe biserici, dar au fost păcătoşi în viaţa de zi cu zi, sau au murit ca nişte martiri deşi, la rândul lor s-au făcut vinovaţi de moartea multor oameni.  N-ar fi exclus ca Gigi Becali să fie sanctificat după moarte.

Autorul îi ironizează şi pe conaţionalii săi scriind că iudaismul susţinea că Dumnezeu era interesat mai ales de „minuscula naţiune evreiască şi pământul obscur al lui Israel”, punând pe planul doi tot restul lumii, care, în vremurile biblice, se reducea  la ţările din jurul Israelului. În multe alte privinţe, autorul se abţine să comenteze istoria şi prezentul ţării sale.

Politeişti au dat naştere şi religiilor dualiste, care susţin existenţa a două puteri opuse: binele şi răul. Mai susţin că răul este o putere independentă care nu este creată de Dumnezeu  şi nici nu-i este subordonată lui. Această teorie vine să-l absolve pe Dumnezeu de răul, nenorocirile şi calamităţile din lume. Autorul pune însă întrebarea: „Când binele şi răul se înfruntă, căror legi comune se supun ele şi cine a creat aceste legi?” El e de părere că nu se poate răspunde la această întrebare, decât astfel: „Există un singur Dumnezeu omnipotent care a creat întregul univers, dar El este rău”. În accepţiunea evreilor,  creştinilor şi musulmanilor forţa răului este Diavolul sau Satana.  Ei cred că Dumnezeu are nevoie de ajutorul oamenilor ca să lupte împotriva lui, ceea ce a inspirat între altele apelul la jihad şi cruciade. Credinţa în rai (împărăţia zeului bun) şi iad (împărăţia zeului rău) este de origine dualistă. „Nu există nici o urmă a acestei credinţe în Vechiul Testament, care în plus nu afirmă nicăieri că sufletele oamenilor continuă să trăiască după moartea trupului”, afirmă autorul şi eu îl cred.

În mileniul I î.Ch., au apărut jainismul şi budismul în India, daoismul şi confucianismul în China şi stoicismul, cinismul şi epicurismul în bazinul mediteraneean, caracterizate de indiferenţa faţă de zei. Ele susţineau că ordinea supraumană care guvernează lumea este produsul legilor naturale şi nu a voinţei şi capriciilor divine. Budismul e cea mai importantă dintre aceste religii. Ea susţine că suferinţa nu e cauzată de nenoroc, de nedreptatea socială sau de capriciile divine şi că originea ei este în mintea noastră şi provine din dorinţă. Dacă nu dorim nici să fim sănătoşi, nici să fim bogaţi şi nimic altceva, nu putem fi nefericiţi, pentru că nefericirea provine din neîndeplinirea unei dorinţe. Cine reuşeşte să scape de orice dorinţă atingenirvana, echivalentă cu fericirea. Ea se poate atinge prin abstinenţă şi meditaţie.  Doar 1% din budişti reuşesc asta.

Statuie a lui Budha

S-a încercat ca locul religiilor de care am vorbit până aici să fie luat parţial sau total de cultul omului (umanismul).El a fost sau este practicat de liberalism, comunism, capitalism, naţionalism şi nazism.

Liberalismul acceptă existenţa lui Dumnezeu, dar sanctifică oamenii. El crede în natura liberă şi sacră a fiecărui individ, în sufletele individuale libere şi eterne şi are ca scop o libertate cât mai mare cu putinţă oamenilor individuali. Cu alte cuvinte, umanitatea este individuală şi rezidă în fiecare om individual. Oamenii de ştiinţă care se ocupă de anatomia umană n-au reuşit însă să descopere sufletul şi susţin că compartimentul uman nu este dictat, la fel ca în cazul tuturor animalelor,  de o forţă supranaturală ci de hormoni, gene şi sinapse.

Comunismul crede într-o ordine supraumană a legilor naturale şi imuabile care trebuie să călăuzească acţiunile omeneşti.  Aceste legi au fost descoperite  de Karl Marx, Friderich Enghels şi Vladimir Ilici Lenin. Ele proclamă egalitatea tuturor oamenilor, deci umanitatea este colectivă şi se referă la oameni în totalitatea lor. Comunismul a avut martiri, războaie sfinte şi erezii precum troţkismul. Comunismul sovietic era o religie fanatică şi misionară, iar cel chinez contemporan e mai pragmatic şi mai puţin închistat în vechile dogme.

Capitalismul nu este perfect, dar este cea mai de succes dintre religiile moderne. El lasă legile naturale (cum ar fi, învinge cel mai bun, mai puternic sau mai abil)  să acţioneze libere. În condiţiile acestea nu poate evita inegalitatea socială, dar  are grijă ca, pe cât posibil,  toate acţiunile membrilor societăţii să se desfăşoare cu fairplay, creând pentru asta un cadru juridic corespunzător.

 

 

Simbolul libertăţii capitaliste

Nazismul, o religie criminală, susţinea  că umanitatea nu este ceva universal şi etern ci mai degrabă o specie supusă schimbării care poate evolua sau degenera. Omul poate evolua în supraom sau degenera în subom. El mai susţinea că rasa ariană este cea mai avansată formă a umanităţii, motiv pentru care trebuie apărată şi stimulată, pe când tipurile degenerate, precum evreii, romii, homosexualii şi bolnavii mintali, trebuiau să fie izolate sau chiar exterminate. Naziştii combăteau umanismul liberal, drepturile omului şi comunismul. Societatea de azi nu-şi mai propune să extermine anumite rase sau oamenii inferiori, dar n-a renunţat la ideea creierii de supraoameni, cu ajutorul ingineriilor genetice.

·         Imaginile sunt luate de pe Internet

( Va urma)