1. Prinţesa cu mătăsari sau Alin cel orfan şi mentorii săi (III) © Daniel Onaca

Mulţi ani s-au scurs de când Alin a plecat în căutarea prinţesei. Mulţi ani irosiţi ar spune unii, dar, cine judecă lucrurile dintr-o altă lature, înţelege că anii petrecuţi de călătorul cel orfan la cei doi stăpâni n-a fost doar vânare de vânt, cum ar zice psalmistul, ani de viaţă irosiţi fără noimă, adică. Pentru a dovedi un zmeu puternic şi viclean nu erau de ajuns doar voinţa şi îndrăzneala. Mai trebuiau adăugate şi alte virtuţi pe care tânărul nu le avusese la început. Acum însă, odătă ce îşi reluă călătoria, îndreptându-se spre soare-răsare, tânărul părea pe deplin pregătit să înfrunte orice greutate ce i s-ar fi ivit în cale. De aceea şi urca el şi cobora plaiurile cu pas mai sprinten ca niciodată.

Tocmai când străbătea el o astfel de vale plină de grohotişuri, dădu peste un măslin crescut acol...