1. Prinţesa cu mătăsari sau Alin cel orfan şi mentorii săi (IV) © Daniel Onaca

Vorbind odată despre semenii lor nefericiţi ce-şi petrec viaţa încâlcită în mrejele păcatului, pustnicul îi povesti ucenicului să că, din întâmplare, îl cunoscuse pe fostul lui tovarăş de negustorie. ”Deşi… să-i spui negustor, acelui lotru înseamnă să fii prea blând cu el”, zise bătrânul clătinând din cap. – Lotru… ce e acela, întrebă Alin nedumerit? – Un om necinstit. Unul din aceia care-i păcăleşte pe semenii lui când încheie cu ei un târg.

Văzând că ucenicul său tot nu pricepea, pustnicul îi povesti acestuia mai amănunţit, cum fostul lui tovarăş îi înşela pe cumpărători la târgurile de cai. În ajunul târgului, de pildă, înviora sărmanele dobitoace amestecându-le arsenic în grăunţe ori le băga piper şi ardei iute în fund ca să pară mai vioi şi mai breji în ochii cumpărătorilor. Le punea...