3. Dorin și străinul din beci (IV)

Leneş li se pare junilor timpul şi, grăbit, semenilor noştri ajunşi la bătrâneţe. Aşa gândeau şi boierul cel bătrân dimpreună cu soaţa lui, când privea la şirul anilor scurşi din viaţa lor şi înţelegeau bine că vremea dezlegării de toate cele pământeşti cu era nici ea prea departe. De aceea lăsară ei trebile gospodăriei tot mai mult în mâinile priceputei lor nurori care se grijea de toate.

Icoana prinse bine hăţurile în mâinile sale. Ştia cum să le potrivească pe cele din preajmă, dar îşi pleca urechea şi la cele ce se petreceau prin cele depărtări. Aşa se face că, într-una din zile, auzise nişte slujnice de la conac băsmind despre un şarpe grozav ce-şi avea sălaşul într-un pustiu de lume. Se spunea că, în fiecare an, dihania scotea câteva ouă purpurii pe care le clocea precum cloşca, ouăle ei pe paiele din cuibar. Se mai spunea că ouăle acelea aveau pu...