3. Florin și Steaua norocului (III)

Dragii mei nepoţi, cele ce vi le voi destăinui acum par să fie potrivite mai mult după bine-cunoscuta reţetă a vreunui serial de televiziune. Mulţi vor fi aceia care mă vor pârâ ca am furat formula din „Dallas” ori din mai ştiu eu care cronică de familie, în care firul povestirii e tors ba de un membru al familiei, de a cărui existenţă nimeni nu ştiuse până atunci şi care brusc îşi face apariţia, ba de vreo rudă plecată peste mări şi ţări care, hodoronc-tronc, s-a hotărât să revină în locurile natale ca să se amestece şi ea în ciorbă. Cum nu vreau ca basmul meu să-l întrerup şi să-l las cu osia frântă precum o căruţă în mijlocul drumului, n-am ce face, oi încerca să duc în spinare şi această ocară nedreaptă, numai de-aş putea mântui ceea ce am început să povestesc.

A doua zi după întoarcerea acasă a feciorului cel mare, iată că morarul se pomeni cu...