4. Florin și Steaua norocului (IV)

Privind cu luare aminte la cele două firme, cea a cofetăriei şi cea a bogasierului, Florin îşi spuse că se potrivea tocmai bine şi intră in cofetărie. Înăuntru i se lăsă şi lui la toate acele bunătăţuri, dar când doamna vânzătoare cu buze arcuite îl îmbie să guste din toate, mulţumi frumos şi spuse că, pe căldura aceea, cel mai bine i-ar prinde un pahar cu apă rece şi o linguriţă de şerbet. Când bău din acel pahar, Florin se simţi de zece ori mai vioi decât fusese înainte de a păşi înăuntru. „Acum să vedem ce e şi dincoace”, îşi spuse el în timp ce dădea în lături uşa duşanului de peste drum. Acuma, nu pentru că muşteriul nostru era unul din aceia nesimţitori la frumuseţea pânzeturilor de acolo, atâta doar că, după ce îşi alese o pălărie de pai, să-l apere de arşiţa verii, Florin se simţi îndemnat să-i dea dreptate grecului Socrate care, şi el, aflându-se odată în...