Zilele zburară precum cocoarele când se duc spre ţara lor. Săptămânile se adăugară ca mărgelele pe salbă, în vreme ce Marin mergea neabătut pe drumul lui. Băiatul trecu prin Pădurea Neagră, ţinându-se mereu aproape de Râul Repede, apa plutaşilor. La început călătoria i se păru uşoară. Marin era vesel şi inima i se bucura de toate câte-i ieşeau în cale. După o vreme însă, începu să ducă dorul unui tovarăş de drum. Când auzea ciripitul păsărilor ori se minuna de frumuseţea unui câmp înflorit îşi spunea, în sinea lui: “Dacă aş fi avut un tovarăş cu care să-mi împart acum bucuria, ar fi fost de două ori mai mare!” Când se opintea înspre coama unui deal, iar ofta: “Cât de uşor mi-ar fi fost acum de-aş fi avut ...