5. Marin și Rostul Vieții (IV)

În dimineaţa următoare, Marin fu trezit de o zarvă mare. Un pâlc de războinici fioroşi stăteau adunaţi în jurul lui şi se holbau la el ca la o arătare din poveste. Deodată se desprinse dintre ei unul mai gras, cu mustaţa răsucită precum coarnele de bivol şi-i vorbi astfel: – Eu sunt căpetenia de oaste a marelui Domn. Tu cine eşti şi ce cauţi prin aceste locuri! – Eu sunt servul Domnului cel Mare, răspunse băiatul, încă buimăcit de somn. Un biet călător, pornit în lume să afle, care e rostul omului pe pământ,.

Când mai-marele oştilor auzi una ca asta, să se sfarme de râs şi alta nu. Când mai conteni cu hăhăitul şi ţinu să-l lămurească: – Apoi dacă pentru asta ai plecat tu în lume, să ştii că ai dat ezact peste cel care te poate orienta. Dacă n-o ştiai până acum, atunci află de la mine că rostul vieţii e să te înalţi în rang. Când ai rang, ai putere. Câ...