5. Marin și Rostul vieții (VI)

Ziua următoare nu se mai zări nici ţipenie de pasăre în jur. Cei doi tovarăşi îşi reluară drumul, fără să tâlcuiască în nici un fel întâmplarea din timpul nopţii. Râul Repede, ce le veghea dreapta, se lărgise de-acum. Din când în când vedeau pe el câte un mănunchi de plute, lunecând la vale. Mai spre seară poposiră lângă o fântână cu cumpănă, la marginea unui sat aninat pe o coastă de deal. Omul în strai de piele prinse câţiva peşti la malul apei. L se pricepea la aşa ceva. Marin găsi o lubeniţă şi nişte ciorchini de struguri într-o vie nepăzită. L curăţă peştii de solzi, făcu un foc mic şi-i puse pe jăratec. Când fură perpeliţi bine îşi opri bucăţile mai arătoase apoi îl lăsă pe flăcău să guste din cele rămase. Marin îl îmbie şi el pe tovarăşul său să ia din miezul roşu al bostanului, dar aceluia nu-i trebui. După ce-şi înşelară foamea în felul aces...