5. Marin și Rostul vieții (VIII)

Mai cu veselie, mai mânioşi unul pe altul, cei doi călători îşi urmară calea în josul albiei râului. Acesta, din şerpuitor cum fusese, părea că de-acum îşi găsise un făgaş drept. Marin şi omul-guşter îl priveau adesea, întrebându-se, oare cât mai aveau de mers până să dea cu ochii de locul unde acesta se vărsa în Marea Sărată. Într-o după-amiază, iată că ajunseră la o răscruce unde se boltea un pod de piatră peste apa cea curgătoare. Cei doi se hotărâră să facă popas acolo. Omul în verde, priceput cum era să păcălească vieţuitoarele neştiutoare, prinse un iepure de câmp. Marin trecu podul ce lega malurile râului şi, dintr-un lan de porumb ce se întindea în dreapta lui, culese câţiva ştiuleţi de lapte. L jupui iepurele şi-l puse la proţap, deasupra jarului unde se coceau ştiuleţii de porumb.

Cum se pregăteau ei de ajunare, numai ce văzură că s...