Odată, marele scriitor de azi, Ernest era foarte sărac, dar totuși fericit. Lipsurile materiale ale perioadei interbelice de la Paris, erau înlocuite de o activitate literară promițătoare. Fără baie în casa în care locuia sau consumarea cafe-crème-ului cam jumătate de zi, prin diverse localuri din cartierul în care se afla, or să pariurile sporadice la cursele de cai, așa este prezentată viața autorului, fără prea multe griji pentru ziua de mâine. Un lucru este clar; cititorii nu trebuie să se mire că personajele lui Hemingway sunt mai tot timpul înfometate și pofticioase. Toate aceste neajunsuri sunt de altfel mici, atât timp cât existau reușite din scrisul câtorva pagini pe zi,  mai ales că o bucurie aparte era trecerea pe la librăria-bibliotecă a Syilviei Beach, ca să îi citească pe clasicii ruși pe gratis, despre care colegii de breaslă, și mai ales de Dostoievski, spuneau era “un rahat de om, care se pricepea ...