SEACĂ

Te-aștept să te-ngrop în mine ca-ntr-un mormânt de cărbune, Care mi-a mânjit sufletul și nu-mi mai pasă De-ar fi să pătez flori sau curcubee. Jarul mocnește încă sperând să poată spune cuvinte Despre cum focul a întețit văpaia și cum are să moară surd și mut. Poate că Universul va crea versuri despre viață Așa … Continue reading "SEACĂ"