Trăim un secol de contraste cum n-au mai fost, dar
poate-or fi
În viitor, mai mari și poate, nu vom mai ști ce-i
libertatea –
Sfârșit-au dictatori feroce, precum a fost și
Ghadafi,
Dar libertate tot n-avem, căci ni-i călcată
demnitatea.
Abundă azi tehnologia în tot ce vrei și nu
te-aștepți,
Dar exigențele sunt multe și tot mai mult de
cheltuit –
Lucra odinioară tata, care trecut-a printre
drepți,
Și-ntreținea familia – azi, toți lucrăm și-a
trebuit
În câmpul muncii cum se spune – tribut de muncă și
efort,
Să dăm întreaga națiune pentru câțiva mai
hrăpăreți,
Ce-au locuit în a lor țară până mai ieri afară-n
cort
Și au găsit aici belșugul pentru cei hoți și ziși
”isteți”!
Oligarhia financiară ne stoarce cu dobânzi
veroase,
În restul lumii, modice, la noi sunt duble, chiar
triplate –
Economia o sufocă prin speculă și mari
foloase
Dar ne vorbesc neaveniții doar de profit și
libertate!
Când sonde au ajuns pe Marte ca un triumf pur
tehnologic,
În Apuseni n-avem curent, mai scriu copiii la
opaiț -
I-aș întreba pe potentați cu a lor gușă: ”Asta-i
logic?,
Mai faceți mult la lemne frecții ca să le dați
apoi cu baiț?”
Un secol cu așa contraste nu a mai fost, dar îl
trăim,
Obezi sunt unii, subnutriții tot intră-n oastea
celor drepți –
Dar dac-ar exista voință efortu-ar fi total
infim
Să îi hrănim pe toți ca frații, dar la bogați, ce
să aștepți!?
