SEMNUL DE FOC

Un timp lichid îmi spală trupul,

amintirile, destinul,

vezi, pe munţi se sprijină zăpezile, clipa...

Nu cred în laudele vagabonzilor, a generalilor,

a beţivilor, a vânzătorilor de ziare,

locuiesc un trup etern,

alături de o abisală înțelepciune.

Este o nouă formă de viață la marginea lumii,

cuvintele năpârlesc,

corpul se umple de retine ca de bube,

semn ca secolul asfințește,

copleșit de țipetele părinților,

zăpezi, timp, munți albaștri...

C Stancu ©

Foto: Imagine din Retezat