Bătrânul îndrăgostit

Am uitat de unde am plecat, nu știu unde voi ajunge,

doar o imensă oboseală, iată,

nu-mi mai pot duce trupul în spate…

O frunză rebelă cade pe gândurile mele,

nu știu dacă este toamnă sau doar vântul barbar,

aud sunete grele de aur frânt, în față e o ceață de argint, cuvinte miriapode se mișcă în memoria mea.

Ai putea să mă eliberezi de toate aceste

cu un simplu gest de femeie îndrăgostită,

ai putea să-mi șoptești la ureche

în ce an suntem, ce zi locuim,

ce anotimp asimetric străbatem…

Vine o locomotivă veche, cu abur, trece prin mine,

trage după ea nopțile ratate și

absențele de esență tare…