Sevele urcă spre cer... Poemele toamnei...

 

Sevele urcă spre cer

 

 

În locul acesta a fost un arbore,

aerul mai vibrează,

simți cum urca spre cer sevele,

parca o frunza cade-n flacăra parului tău, se preface-n uitare...

Rădăcinile țipă, urlă

 

Toamna preface umbrele-n aur,

rădăcinile țipă între viață si moarte,

între neant și veșnicie,

rădăcinile țipă, țipă, urlă,

în lumina zilei arhetipurile își arata carnea imponderabila...