Aşa gândeam săptămâna trecută, pe vremea asta. Dar n-a
fost să fie, întrucât vineri, pe la terminarea programului, târâie
whatsapp'u...
Sâmbătă dimineaţă, ora 3.00 suna alarma. Trei si
jumătate, trecute fics... eram pe drum spre mare. Marea în
septembrie.
Răsărit la Belona.
Mic dejun la Venus, pe malul lacului
Razelm.
Plimbare la malul mării. Agitaţia de nici măcar o lună
în urmă, a dispărut aproape complet.
Marea superbă. Şi curată.
După rehidratarea de la terasa turcească, acum pustie şi
ea, am plecat să vedem Plaja de la Corbu. Am stat mult şi m-am
gândit dacă să scriu sau nu despre acest loc. Ştiam că este una
dintre ultimele plaje virgine din România, alături de plaja de la
Vadu, şi încă vreo două, dacă nu mă înşel. Face parte din
Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării, arie naturală protejată.
Recunosc, am fost luată prin surprindere. Mâna omului, încă, nu a
pus piciorul cu adevărat în acest loc, şi bine ar fi dacă lucrurile
ar rămâne aşa.
În primul rând trebuie menţionat că Administraţia
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a instalat în data de 21 iulie
2016, un automat de eliberare permise în localitatea Corbu. Acesta
este amplasat la intrarea în localitatea Corbu dinspre Năvodari, la
circa 500 de metri pe şoseaua care duce înspre plajă, la pensiunea
„Papa’n drum”. În conformitate cu Legea 82/1993 privind
constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, accesul
persoanelor fizice în perimetrul rezervaţiei în scop turistic şi
recreativ-sportiv, cu excepţia localnicilor, se face după achitarea
tarifelor stabilite, în baza permisului de acces emis de
Administraţia Rezervaţiei. conform unui comunicat de presă pe care
îl găsiţi aici.
În al doilea rând, plaja este cu adevărat o minune. Nu
veţi găsi şezlonguri, umbrele, chioşcuri ori terase. Este indicat
să aveţi apă la voi şi să ţineţi cont de faptul că nu veţi găsi
umbră. Am văzut persoane cu umbrele de plajă. Camparea nu este
permisă.
V-am spus deja că am ezitat să scriu despre Plaja de la
Corbu. Este curată, n-am văzut decât un sâmbure de piersică şi vreo
două chiştoace de tigare pe care le-am adunat cu ale noastre şi
le-am dus la coş. Şi o bucată de plastic de la o saltea gonflabilă,
venită de undeva din larg, pe care am adunat-o şi pe aceea. De
aceea, vă rog, dacă ajungeţi pe acolo, nu lăsaţi urme. Şi nu mă
refer la urmele de paşi. Mă refer la orice altceva ce putem găsi pe
plajele turistice.
Cam aşa arată scoicile, la Corbu.
Şi marea...
De la Corbu am plecat să mâncăm ceva, la Casa
Pescarilor, în comuna Lunca. Nu zic decât atât: vreo trei ore
jumătate distanţă de Bucureşti. O locaţie excelentă, mâncare de
nota 20.
Şi acum, gata vacanţa, la treabă toată lumea. Nu uitaţi,
însă, că până la următoarea vacanţă, mai avem sâmbete şi duminici!
Să avem spor!
