

Autoarea are un simț acut al dreptății. Nu este de
mirare că atenția sa este atrasă de scrierile / jurnale – documente
istorice ale Monicăi Lovinescu (La Apa Vavilonului,
Humanitas, 2010) și ale lui Paul Goma –
(Gherla, Ed.
Gallimard 1976), doi scriitori care au în comun
exilul, verticalitatea caracterului, dar și traumele profunde
ale copilăriei, cutremurătoare, la care, în cazul lui Goma, se
adaugă și experiența tragică a încarcerării în
închisorile comuniste. Silvia Urdea remarcă, nu fără
temei, că nici după ’89 nu a avut loc o reală recunoaștere a
personalității și curajului său, dar nici a operei, cauzele fiind
teama de adevăr a „celor din eșalonul doi”, fiii călăilor („la
vremuri noi, tot noi”) care au preluat cârma țării, dar și a
renașterii neo-marxismului – vânt neprielnic venit din Vest. Remarc
și eu o continuare a marginalizării unor scriitori din exilul
acelor vremuri sau a celor care au fost deținuți politic, în
condițiile în care, nu-i așa? – nu ar fi trebuit să avem nicio
opreliște după Revoluție, mulți dintre ei rămânând cvasinecunoscuți
generațiilor postrevoluționare. Autoarea Amalgamului
realizează prin aducerea în prim plan a celor doi scriitori, Paul
Goma și Monica Lovinescu, un reparatio cuvenit.
Nicolae Steinhardt, căreia
Silvia Urdea îi dedică eseul N. Steinhardt, caracter și cărturar
de excepție, este o altă figură emblematică, nu doar prin
suferințele îndurate în închisorile comuniste, nu doar pentru
cultura română, ci și pentru umanitate. O spun toți cei care l-au
cunoscut, o spun cei care au citit scrierile lui sau ale celor care
au scris despre el. Mai presus de om, mai aproape de
lumină.
Silvia Urdea este profund umană și
morală, criticând conceptele globaliste demolatoare, aberațiile și
imoralitatea aduse de aceste elucubrări ale unor minți bolnave,
pentru care noțiunile de familie, de patriotism și de credință sunt
considerate a fi „perimate”. Faptul că s-a oprit asupra cărților
scrise de mine (Dincolo de like,Ed. Vatra Veche, 2024;
Speranța nu urcă niciodată cu liftul,
Ed. Vatra veche, 2023, Povestiri de la Senior Help, Ed.
Total Publishing, 2023) incluzând cronicile sale în paginile
volumului Amalgam, mi-a umplut inima de bucurie. Nu este
prima dată când mă întâlnesc cu Silvia Urdea la o intersecție de
gânduri și sentimente.
Volumul Amalgam este, în opinia
mea, o bijuterie literară care ar trebui studiată pentru a-i
surprinde întreaga valoare. Este și un exercițiu de conștiință
profesională și națională. Prima parte a sa, de cronici literare,
legată organic de reflecțiile din a doua parte, cea de eseuri,
relevă un critic literar de excepție, care ar trebui să devină un
model pentru contemporanii săi și pentru cei care vor
urma.
Simona Mihuțiu