Zid cu fereastră

Fereastra alunecă de-a lungul zidului

neputându-se fixa, undeva, între cărămizi,

greutatea lumii apasă vertebrele de var,

ies afară din timp,

se şterge din memoria noastră

cum fresca veche de un suflet...

Un zid, în deşert,  mărind ca o lupă erele,

secundele alunecă printre atomi,

apoi,