Cred că prima amintire este cea în care bunica și mama mea, pur și simplu m-au trezit într-o noapte și mi-au dat lapte cu biberonul, cu toate că dormeam atât de bine și nici măcar nu-mi era foame. Am golit oricum toată sticla. Îmi amintesc că nu la foarte mult timp după am vomitat doar lapte pe noptieră, și o parte dintre picături au rămas uscate acolo mai bine de doi ani. Cel puțin pare foarte mult timp..

Îmi amintesc de faptul că era mijlocul verii, dar în toamnă urma să fiu trimis la grădiniță. Nu am suportat ideea, și nici grădinița atunci când eram acolo. Nu suportam să fac bastonașe și toate cele. Îmi amintesc cum la început loveam fetele cu jucării și mă uitam sub fustele lor. Ce pot spune, erau fascinante dar asta nu m-a scutit de bătaia ce am primit-o acasă ca urmare reclamațiilor primite de la părinți. După un timp am început să petrec mult mai mult timp cu fetele, Cel puțin cu ele nu era competiția de a deține cea mai scumpă jucărie, sau ce meserii prestigioase avea părinții. Îmi amintesc de faptul că ascultam la ușa cancelariei și apoi alergam prin toată clădirea cu o roabă roșie de plastic.

Atunci au fost și începuturile pasiunii pentru meteorologie, dar toți aveau impresia că doar nu sunt atent la lecții. Îmi amintesc de o fată cu probleme. Nu mai știu sigur dacă suferea de o anumită formă de autism, dar nu se dezlipea de mine. Ea mă lega la șireturi pentru că eu nu aveam nici cea mai vagă idee. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea până în prezent, dar sper din tot sufletul că este bine.

Îmi amintesc de primul contact cu televiziunea prin cablu și în mod deosebit de ...CARTOON NETWORK. Îmi amintesc de toate desenele pentru că au crescut în același timp cu mine. Îmi amintesc de Dexter, Powerpuff Girls, Two Stupid Dogs, Batman, Johny Bravo Ed, Edd, and Eddy, iar lista poate continua. Să nu mai zic de cele clasice precum Looney Tunes, Tom&Jerry și cam tot ce a fost scos sub numele de Hanna-Barbera. Multe din desenele noi ce au apărut în perioada respectivă au fost rezultatul unei emisiuni-campanie ce se numit ''What a Cartoon''. Imi plăcea foarte mult piesa de pe genericul de început, dar am realizat doar peste mai mulți ani că era undeva în zona de punk-grunge ca și gen.

În mod vag îmi amintesc că la posturile străine de muzică se difuzau trupe precum Soundgarden, Pearl Jam, Nirvana. Atunci nu înțelegeam ce-i cu ele, dar în prezent le iubesc. În 1996 Soundgarden încă funcționau ca trupă, dar n-au putut să suport cea mai difuzată piesă a lor: Black hole sun...Îmi amintesc de faptul că aveam foarte mulți șoareci în casă și ocazional chiar șobolani. Îmi amintesc de robinetul defect ce-l vedeam în fața unui bloc de fiecare dată trebuia să merg la grădiniță și îmi era frică să nu murim toți înecați.

Îmi amintesc că problema mea cu amigdalitele s-a înrăutățit în anul respectiv. Iarna, odată la două săptămâni aveam șosete cu oțet în picioare, cartofi calzi la gât și fundul ciuruit de injecții. E dificil să te bucuri de zăpadă atunci când ai voie s-o vezi doar pe fereastră...Pe timpul verii, odată la două săptămâni îmi exploda sistemul digestiv. Nu puteam să mă bucur de fructele coapte sau nu, mâncate împreună cu copii mai mari, în corturi improvizate din covoare. Îmi amintesc că uneia dintre fete i-am aruncat de două ori cu pământ pe cap în mai puțin de trei zile și tot de două ori mi-am luat bătaie. Când eram sănătos, era totul în regulă.

Una dintre cele mai frumoase amintiri datează din ianuarie 1997, când tata a fost plecat o săptămână în delegație iar șa întoarcere a adus o plasă cu dulciuri și o figurină cu Batman. Să nu mai spun că la nici o oră după, a început să ningă și nu s-a oprit aproape trei zile consecutive. Îmi aduc aminte de colecția de casete cu Vacanța Mare, și chiar dacă nu înțelegeam eu toate glumele, erau cât se poate de amuzante. Ce simplu era totul pe atunci, sau nu. Îmi amintesc și de momentele în care făceam ''trăznăi'', iar că pedeapsă îmi erau scoase toate posturile de desene animate, și mi se făcea super-morală. Uneori aș zice că exagerată pentru un copil de 4..6 ani...Îmi aduc aminte de furtuna de grindină ce a lovit orașul în iunie 1997. Probabil că unul dintre cele mai înspăimântătoare sunete auzite vreodată...Iarna ce a urmat a fost mai dificilă ca urmare a lipse de provizii, iar parizerul era un lux pentru cei mai mulți dintre noi.

Îmi amintesc imagini cum bombardamentele din Serbia, prezentate de Esca la știrile de ora 7 seara când toată familia lua masa împreună. Nu înțelegeam ce însemna masacrul de la Srebrenica, sau ce era acela un masacru..

Îmi amintesc de microbul socio-cultural ce începuse să explodeze în perioada respectivă. Manelele! Nu mi-au plăcut de prima dată când le-am auzit și ma deranja că se răspândiseră peste tot, inclusiv la mine în familie. Îmi amintesc de infama casetă roșie ce tot timpul o ascultau ai mei. Era o casetă cu manele și hip-hop românesc. Printre piesele de hip-hop regăsite ulterior: Paraziții - Bagabonții 99, BUG Mafia - România, La Familia cu Brugner - Prinși în joc. De fiecare dată când începea una din aceste aceste piese, ei derulau caseta chiar dacă pentru mine suna mult mai interesant. Îmi amintesc faptul că de multe ori îmi pierdeam vremea pe la vecini și le mâncam mâncarea. Îmi amintesc că atunci când tata nu era beat sau mahmur, mergeam cu el la pescuit și eram fascinat pur și simplu. Revenind la vicii, chiar dacă atunci le detestam, în prezent nu sunt cu mult prea diferit..

În 1998, îmi amintesc piesa Ți-am dat un ineeeel de la Holograf și era chiar destul de plăcută urechilor pe atunci. Tot în 1998 am început să desenez tabele și simboluri meteo pe hărți fictive, precum cele ce le vedeam la TV în rubricile meteo. Chiar dacă nu prea înțelegeam ce zice, Florinela Popa, acum Georgescu era precum un mentor. Viața poate să fie fascinantă uneori dat fiind faptul ca 18 ani mai târziu ea mi-a coordonat lucrarea de disertație, iar acum lucrez în domeniu.

Îmi amintesc instantaneu că după primele episoade difuzate cu Ed Edd n Eddy din 1999, am fost fascinat de stilul lor de viață, imaginație și glume. Am vrut și eu să fiu la fel, dar toți de pe strada mea ce erau de o vârstă similară cu mine începuseră să se transforme în ceva neplăcut. Cred că acela a fost primul indiciu al înstrăinării și sentimentul de singurătate ce urma să se materializeze peste ani. Îmi amintesc de momentul când mama era să paralizeze din cauza unui efort fizic spontan...

Îmi amintesc de operația de scoatere a amigdalitelor, cât și prima anestezie. Îmi amintesc imaginea Craiovei privită de la etajul 8 sau 9. Era fascinant de mare. În drum spre Craiova, îmi amintesc că șoferul a pus pe casetofon o piesă de la Valahia. Îmi aduc aminte de ASIA, Andre, Animal X, 3 sud est...Le-am detestat muzica atunci la fel cum o detest și în prezent.

Îmi aduc aminte de bunicul meu ce mă lua cu el în piață și mâncam mici, sau atunci când mă trezea indiferent din ora din noapte să-mi arate dacă se întâmplă ceva fascinant cu vremea. Avea mereu pachetul de Carpați cu el. Îmi amintesc primul trimestru de școala primară și că primul calificativ a fost cel mai jos...o bulină albastră. Din prima săptămână tot ce am vrut era să vină mai repede vineri după-amiaza. Îmi amintesc că în toamna din 1999 o întrebam constat pe mama mea când o să ningă. Eram obsedat, dar cu motive întemeiate. Urma prima iarnă în care nu m-aș fi îmbolnăvit dacă aș fi stat pe afară. Îmi amintesc că într-un final a căzut și prima zăpadă pe 20 decembrie. M-am trezit de dimineață ca să pot profita de ea cât mai mult, iar când mai intram să mă încălzesc priveam la matinalul cu Teo și Mircea Badea de pe Antena1, împreună cu ai mei. Ei anunțau tot mai multă zăpadă.

Crăciunul ce a urmat a fost probabil și cel mai frumos din viața mea. Totul era alb afară, și suficient de frig încât să rămână așa. Bradul împodobit, plin de bomboane și mai multe cadouri ca în orice alt an. Puteam să mănânc fără mi se întâmple nimic, nu trebuia sa mai am cartofi puși la gât. A doua zi au venit finii în vizită, și acela a fost momentul când am realizat că nu suport oameni beți, gălăgioși și proști cu muzica dată la maxim. Brusc au apărut și alți musafiri, fapt ce a îngreunat și mai tare orice formă de comunicare. Atunci când unui copil de 6 jumate i se pare non-sens ce discută ei...Îmi amintesc prognoza ratată de pe 30 decembrie, și panica de la TV legată de venirea apocalipsei odată cu noul mileniu..Îmi amintesc că pe 31 decembrie la 8 dimineața mă plimbam singur la mine pe stradă și a început să ningă abundent. Minunat, zăpadă de revelion, nu cred că aș fi putut să cer altceva mai mult, dar m-au pus să dorm în după-amiaza ce a urmat.

Când m-am trezit pe la 5 după-amiaza se așezase deja un strat consistent, și încă ningea. Am luat-o pe bunica să ma ducă prin oraș pentru a vedea fulgii în lumina decorațiunilor pus de primărie, așa cum făceam în iernile când constituia una dintre printre ocazii de a ieșii pe afară..Mi-e dor de tine. Înapoi acasă, îmi aduc aminte că după cina de ajun de revelion, priveam toți pe protv emisiunea specială de la vacanța mare, iar apoi tatăl meu a dispărut cam 30 de minute. La întoarcere ma scos afară, și mi-a arătat un om de zăpadă foarte mare. Am început să plâng în hohote pentru că mi-a stricat zăpada, și la scurt timp după l-am dezmembrat amândoi. Zăpada era la locul ei acum..

Îmi amintesc că doar la câteva secunde înainte de anul 2000, am văzut primele artificii din viața mea, și apoi am trecut în noul mileniu. Îmi amintesc cum nu la mult timp după totul a început să se degradeze pe toate planurile...