Din timpul sfinţilor părinţi,Smerită se înalţă noaptea,Când noi ne întrebăm cuminţi,Cu şoapte în delir, ce-i soarta.Cresc rugăciuni săpând tăceri,Privind spre ceruri din icoane,Iubind lumina ce încet de ieriNe-mbracă în cartoane.Încărcată cu viaţă-n sine,O comunicare în firescLeagă crucea dinspre tineTimpul paralel şi sufletesc.Mâna ta binecuvintează,Nici o depărtare nu mi-o ia,Drum dintr-o tăcere treazăÎntre două lumi de pe o stea.Pleci cu dis-de-dimineaţaÎntr-o ploaie de metanii mari,Ca să-mi porţi cu grijă viaţaÎntre răsărituri sus fără hotar.