Povestea
Aceasta este, a fost, va fii
fiind:
o mie cinci sute de ani au trecut ca o
zi,
o zi precum mii de ani,
au trecut generaţii de
oameni
care au scris până ce li s-a tocit
ochiul.
Îi văd: pescar, cioban, general de
armată, medic,
prim-ministru, paharnic, făuritor de
corturi,
sunt toţi adunaţi la cină, pregătiţi
să rescrie povestea.
Scribii de lux sunt gată să îşi ia
locul în pomul
care dă frunze în fiecare
lună.
Eşti invitat în pustiu să vezi
şerpii,
ori în locul unde este temniţa pentru
a te întâlni cu singurătatea.
Ai locul pregătit pe un deal al
fericirii
sau într-un palat la malul
mării.
Dar nu uita, invitaţia de lux: exilul
personal.
În timpuri diferite sticla scârţâie
sub tălpile soldaţilor,
iarba cântă sub tălpile fecioarelor:
timpul cu o mie de feţe,
gândul care rezistă la presiune
ultimei secunde.
Poţi locui într-o lacrimă, pe
acoperişul casei,
poţi zâmbi când ei nu
înţeleg.
Continente care se atrag pentru a se
respinge.
Povestiri diferite, o singură
temă:
lumea se sprijină pe codul
genetic.
Pomul din care cad frunze
zilnic,
pomul fără fructe, aşteaptă
cuvintele,
priveşte-le cu ochii,
satură-te.
Învaţă toate limbile pământului pentru
a înţelege cu adevărat
ceea ce este dincolo de
cuvânt,
apoi acceptă să ţi se tocească ochiul.
C Stancu
