Fara intentia de a fi nostalgica, am cautat un mail despre
care aseara am vorbit cu Lidia in timp ce eram pe plaja, sorbind
dintr-un cocktail de capsuni cu prea multa gheata. Nu l-am gasit,
sau poate imi aminteam gresit de el. Am vazut un film luna trecuta
in care se vorbea despre chestia asta, ca amintirile noastre sunt
destul de inselatoare, dar sunt singurul nostru adevar.
Deci, nu am gasit mailul pe care vroiam sa il gasesc, dar am
gasit alte mailuri. Mailuri cu o prietena draga tare in perioada
aia, si in special mailuri cu cineva care tot timpul mi-a fost
aproape chiar si cand mi-a fost departe.
Am citit doar raspunsurile lui la mailurile mele de care nu
imi mai aminteam. O apropiere stransa si sincera, poate prea
sincera. Aveam obiceiul sa scriem un rezumat al zilei, iar apoi sa
raspundem cu parerile noastre, iar maine sa o luam de la capat. O
continuitate poetica, melodica. El masculin si tacut fata de altii,
oarecum avand o atitudine de superioritate, un "nu le zic pentru ca
oricum nu inteleg si mai mult ajung sa ma judece gresit si sa ma
faca sa imi para rau ca le-am zis", iar eu copila, sprintena si
deschisa fata de toti, in special fata de el. Si asa timp de vreo
doua luni. Nu am citit toate mailurile, doar cateva, dupa care mi-a
venit cheful sa scriu iar si am deschis accesul la blog.
Sincer, a fost una din cele mai speciale prietenii pe care un
om poate avea norocul sa le experimenteze in viata. Daca nu mai
vreau? Ce ma opreste din a ma intoarce, din a reface? Sentimentul
ca a fost bine si e bine ca a fost. Cateodata ceva e frumos tocmai
pentru ca a fost odata si nu mai este, asa ramane ceva scurt si
intens, un trofeu de pus in vitrina. Unele momente raman frumoase
pentru ca sunt doar amintiri. Nestirbite. Cine stie cum ar fi fost
daca ar fi fost altfel? Nimeni. Dar daca sunt impaciuita cu felul
in care sunt lucrurile acum asta mi-e de-ajuns fara sa vreau sa
schimb nimic, fara sa provoc vreo actiune ori reactie
artificiala.
Dar ceea ce mi-a atras cel mai tare atentia e faptul ca sunt
diferita dar nu m-am schimbat. Sau poate nu m-am schimbat dar sunt
diferita. Cred ca a doua varianta e mai corecta. Viata e o
continuitate.
Daca imi place ce-am adunat pana azi o sa imi placa si ce adun
de acum incolo. Pentru ca desi sunt mult mai minimalista astazi,
colectionez momente si amintiri, in asta imi consta
fericirea.
