Fara intentia de a fi nostalgica, am cautat un mail despre care aseara am vorbit cu Lidia in timp ce eram pe plaja, sorbind dintr-un cocktail de capsuni cu prea multa gheata. Nu l-am gasit, sau poate imi aminteam gresit de el. Am vazut un film luna trecuta in care se vorbea despre chestia asta, ca amintirile noastre sunt destul de inselatoare, dar sunt singurul nostru adevar. 

Deci, nu am gasit mailul pe care vroiam sa il gasesc, dar am gasit alte mailuri. Mailuri cu o prietena draga tare in perioada aia, si in special mailuri cu cineva care tot timpul mi-a fost aproape chiar si cand mi-a fost departe. 

Am citit doar raspunsurile lui la mailurile mele de care nu imi mai aminteam. O apropiere stransa si sincera, poate prea sincera. Aveam obiceiul sa scriem un rezumat al zilei, iar apoi sa raspundem cu parerile noastre, iar maine sa o luam de la capat. O continuitate poetica, melodica. El masculin si tacut fata de altii, oarecum avand o atitudine de su...