In epoca in care toate ne dauneaza, de la aerul si apa cele de toate zilele pana la cea mai placuta indeletnicire a sexului frumos, comunicarea, nu trebuie sa pierdem vremea in van.

In epoca in care clepsidra vietii este deja intoarsa de cand ne nastem, ar fii pacat sa alergam dupa iluzia desarta a unui vis ce nu ne apartine noua.

Sunt vorbe simple, spuse asa de des, dar totusi daca stai sa le despici si sa analizezi cu adevarata maturitate insemnatatea lor, te minunezi sa vezi ca totusi intr-o forma sau alta cu totii la un moment dat am fost acolo; traind viata si pentru visul unui altuia.

Unii mai mult, altii mai putin, unii mai des, altii mai rar, or fi si cei ce niciodata nu au calcat pe drumul asta, dar … e mare lucru in epoca in care totul te ajuta si totul iti dauneaza sa fii tu insuti si nu altcineva.

Ma gandeam zilele trecute ca e greu sa te trezesti in fiecare zi, stiind exact cine esti si ce vrei. Stiu, pare absurd ce zic eu acum, dar daca ai sa reflectezi macar un pic ai sa vezi ca a fost cel putin o zi in care ai luptat pentru ceva ce de fapt nu te reprezinta.

Azi, cand aerul de care avem nevoie ca sa traim este din ce in ce mai poluat si el insusi ne reduce sansele de a trai, cand apa este mai infectata ca niciodata si fiecare strop din ea ne mai taie cateva zile din viata.

Cand vorbitul la telefon este un alt fel de masacru al celulelor vietii, sa pierzi timpul prefacandu-te ca faci ceea ce iti place in loc sa te eliberezi de orice constrangere ce iti taie aripile si sa zbori spre visul tau, chiar e o pierdere de timp.

Ideal ar fi ca in fiecare dimineata sa ma trezesc stiind ca sunt mai aproape cu o zi de realizarea propriului meu vis.