Blogul este de fapt si o forma de terapie..
Sunt constienta ca foarte multa lume mi-ar putea impartasi starea de spirit, si acesta este unicul motiv pentru care continui sa glasuiesc aici, in ciuda audientei foarte scazute.
De la consecventa la reticenta..
Cel mai bine ar fi ca pe blog sa pastrez tonul deschis si personal cu care discut cu mine insami. Toata lumea are insa inhibitii legate de expunerea propriei persoane, mai ales cand se stie clar al cui este blogul. Cu toate acestea, voi incerca sa ma dezvalui mai complet si mai onest decat am facut-o pana in prezent.