Toamna preface umbrele-n aur,

rădăcinile ţipa între viaţă si moarte,

între neant si veşnicie,

rădăcinile ţipă ,

în lumina zilei arhetipurile îşi arata carnea imponderabila...

În locul acela a fost un arbore,

aerul mai vibrează,

simţi cum urcau spre cer sevele,

parca o frunza cade-n flacăra parului tău, 

se preface-n uitare...

Vine toamna ca o amintire în mintea