La început de secol XX, în artă aveau loc diverse revoluţii. A fost un moment incendiar, apoteotic, în care artiştii, cei numiţi avangardişti, fie ei pictori, sculptori, scriitori sau compozitori, reconsiderau arta de la însăşi bazele ei. Mai mult, toate creaţiile lor erau înzestrate cu o semnificaţie socială sau politică. Printre aceşti artişti ai avangardei – răzvrătiţi, revoluţionari – se numără şi scriitorul Paul van Ostaijen, ale cărui scrieri în foarte rare ocazii au depăşit graniţele Belgiei. Cunosc un singur volum despre opera sa: Homeopathy of the Absurd de E.M. Beekman. La noi, A.E. Baconski l-a inclus pe van Ostaijen în impresionanta antologie Panorama poeziei universale contemporane (Albatros, 1972), iar în 2016 a apărut, la Editura Paralela 45, în traducerea Doinei Ioanid şi a lui Jan H. Mysjkin, volumul de proză Trus...