Date despre scriitor:
http://www.uniuneascriitorilorarad.ro/usr/34_Gh_Mocuta.htm
Să ne reamintim...
Lecturi libere, criticul prizonier în textele
sale
Un titlu inspirat: Lecturi libere într-o ţară
ocupată!* Gheorghe Mocuţa abordează perimetru literaturii
române dintr-o perspectivă realistă, există o literatură bună
într-o ţară ocupată cu viaţa proprie, cu destinul care o macină, cu
forţele şi tendinţele globalizării, cu monştrii spirituali care
bântuie prin inimile oamenilor.
Două planuri: libertatea care modelează literatura până
la libertinaj şi disoluţie; viaţa de zi cu zi care ocultează partea
spirituală a omului, cel în căutarea sinelui prin formulele unei
societăţi marcată de tsunami-ul economic şi de spectrele
războiului. Puse faţă în faţă, cele două planuri ne prezintă
tragedia comică a marilor arte în faţa marilor inginerii
financiare.
De remarcat la această carte de analiză, istorie
literară, eseu necesar, note literare despre scriitori, câteva
aspecte:
-Scriitorii sunt trataţi cu multă căldură
şi destul de obiectiv, Gheorghe Mocuţa observă valoarea din operele
literare, mai ales cele din Banat, Ardeal, fără a omite marile
cărţi ale românilor.
-Cartea este o literatură a literaturii,
deşi antologia cuprinde texte de întâmpinare, limitele sunt mult
depăşite şi intrăm în atmosfera operei şi în viaţa scriitorului cu
multă abnegaţie.
-Gheorghe Mocuţa nu se sperie de criticii
importanţi ai literaturii: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu,
Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan... Ei fac parte din poveste, sunt
acolo şi dinamizează paradoxul literaturii.
-Temele, ideile, paradigmele, istoriile şi
anti-istoriile sunt diverse, profunde, curajoase, criticul merge pe
jos prin câmpia literaturii române: frica, memoria, disperarea,
bolile spirituale ale scriitorului şi ale cititorului, în oglindă.
Putem reţine: războiul cu lumea, povestea care picură adrenalină în
sufletul cititorului, călătoria scriitorului prin vieţile sale,
prin vieţile altora, de la poem la roman, saltul mortal în viaţă,
dragostea, sexul şi feminitatea ca idolatrie mulată pe estetic,
imaginea îngerului căzut peste imaginea care fumegă din cărţile
acestor scribi. Mai putem reţine spasmele literaturii: dicteul ca
sport extrem, criza mistică, lumi exotice, stranii şi în mişcare
browniană, jurnalele de ieri şi de azi, ultimul cuvânt al unui
poet, mitologiile personale, cu alte cuvinte o literatură ocupată
cu viaţa oamenilor până la saturaţie şi potenţialul cititor nu
observă, este ocupat...
-Gheorghe Mocuţa păstrează un echilibru fin
între viaţa scriitorului şi opera sa, nu exagerează, istoriile
personale sunt acolo, în textele scrise cu sânge, uneori. În
această zonă putem afirma că excelează, acest echilibru dă farmec
notelor literare şi dinamizează scriptul despre aventura
scriitorilor în timpul vieţii lor.
-Criticul are grijă să nu omită valorile
care ţin o carte în zona operei de artă aşa cum ne aşteptăm să
fie... Are curajul de a sublinia liniile de forţă ale romanelor,
materia fină din poeme, energia care debordează când scriitorul
este apăsat de vremuri.
-Putem concluziona: Gheorghe Mocuţa ne
oferă un film destul de profund despre literatura de astăzi, ne
familiarizează cu scriitorii, cu operele lor, cu slăbiciunile lor,
până la urmă scrisul este un tratament care vindecă rănile
lumii.
-Cu multă pasiune, el ne prezintă texte
interesante din operele scriitorilor, citatele sunt energice, pun
în lumină talentul, personalitatea artistului, originalitatea care
face diferenţele între scribi.
-Sunt abordaţi scriitori, critici de primă
linie a revistelor literare, sunt prinşi în texte scriitori aparent
neştiuţi de cititori, chiar de alţi scriitori sau critici,
originalitatea tuturor este bine redată şi reală, convingătoare. Cu
alte cuvinte, Mocuţa nu discriminează poeţii, romancierii, îi
priveşte cu detaşare şi pune accentele acolo unde alţii uită să
zică ceva...
Despre Herta Müller afirmă clar că există o anestezie a
fricii - scrisul, adică un scriitor în plină acţiune, cu obsesiile
sale, cu viziunea proprie, cu vindecările spirituale miraculoase...
„Cu logica ei nemţească, Herta Müller descoperă drama limbii, a
neputinţei înţelegerii şi comunicării, împingând lucrurile dincolo
de orice limită, transformându-şi copilăria nefericită într-o
copilărie <<universală>>...”(p.11).
Despre Nicolae Manolescu reţinem: „Dar cum ar putea un
istoric literar să mulţumească pe toată lumea? Aici criticul devine
tranşant şi îşi asumă selecţiaşi judecăţile de valoare. Pentru că,
spune el, <<literatura se rescrie la fiecare nouă
lectură>>” (p. 91).
La George Vulturescu înţelegem dinamică interioară a
poemelor: „În cărţile publicate până acum, poetul are două
preocupări fundamentale: de a cerceta aventura identităţii şi de
a-i urmări profunzimile. Şi, pe de altă parte, de a-şi reînnoi în
permanenţă scriitura”(p.151).
Despre poezia lui Vasile Dan şi despre artist scrie:
„Poetul mărturiseşte prin fiinţa sa de aici şi de dincolo, cea
născută şi cea latentă, nenăscută încă, o voce a departelui său,
îşi mărturiseşte condiţia” (p.13).
Exemplele pot continua, Gheorghe Mocuţa evidenţiază
titlurile cărţilor, pune în lumină fulgerul care marchează opera,
am spune eticheta specialistului în plină transă artistică. Acest
lucru este meritoriu, cititorul poate înţelege dramele multiple din
norul de volume publicate. Cităm câteva titluri cu impact: Cei O
Sută – Axa Lumii (Gheorghe Schwartz); Simfonia lupului
(Marius Daniel Popescu); Laptele negru al mamei (Cosmin
Leucuţa); Eroica şi Erotica. Eseu despre imaginile feminităţii
în eposul eroic (Florica Bodiştean); Regele dimineţii
(Alexandru Muşina), etc.
Cartea, lansată de Editura Emia (director Paulina Popa),
are o ţinută exemplară, coperta expresivă, cu imaginea scribului
copleşit de cărţi, agresiv şi generos în aceeaşi culoare de
iluminism şi reformă (Le colporteur. École française, XVII e
siècle. Huille sur toile)...
Gheorghe Mocuţa mărturiseşte la începutul cărţii sale:
„...situaţia criticului de întâmpinare e ingrată; el e copleşit de
lecturi din cauza presiunii pe care o fac autorii, în primul rând
şi în al doilea, de politica redacţională a revistelor. În mintea
şi sufletul său se dă lupta dintre pasiunea devoratoare pentru
lectură şi simţul datoriei împlinite”(p.6).
Alex Ştefănescu, criticul activ, afirma, lucru reţinut
de Mocuţa: „Uite! Un metru cub de cultură!” (p. 42).
Putem preciza că lecturile libere pot pune
probleme care marchează cititorul multă vreme, un scriitor este
personaj al propriului destin scris în cer...
Poetul Alexandru Muşina nota cândva: „Cu noi ce se
întâmplă? Cine va ţine/ Minte numele noastre? Şi ajunşi/ Dincolo,
milioane de ani, ce vom povesti?” (p.115).
Constantin Stancu
Octombrie, 2015
* Gheorghe Mocuţa, Lecturi libere într-o ţară
ocupată, Deva: Editura Emia, 2015
