Alba minune

Alunecă timpul pe mâinile mele. Coboară pe oameni şi case şi munţi, culoare de piatră căzută din stele – E iarna călare pe norii cărunţi.

Cu cerbii şi renii şi ploi laolaltă pe-o scară ţesută din ani pe pământ, alunecă seara la noi înspre poartă. Crăciunu-i aproape, şi bradul e sfînt.

Cu mine te-aprinzi şi cu mine te stingi, cu mine îţi cânt clopoţeii-n picioare, Din zâmbet de iarnă o horă să-ncingem S-adormim liniştiţi, pe flori de cicoare.

Din nou ne mirăm de minunea cea albă; Cu mult mai frumoasă decât orice cadou. Duminica ninge cristale de salbă, Şi-şi pune pe umeri strai de An Nou.