Alba minune

Alunecă timpul pe mâinile mele.
Coboară pe oameni şi case şi munţi,
culoare de piatră căzută din stele –
E iarna călare pe norii cărunţi.

Cu cerbii şi renii şi ploi laolaltă
pe-o scară ţesută din ani pe pământ,
alunecă seara la noi înspre poartă.
Crăciunu-i aproape, şi bradul e sfînt.

Cu mine te-aprinzi şi cu mine te stingi,
cu mine îţi cânt clopoţeii-n picioare,
Din zâmbet de iarnă o horă să-ncingem
S-adormim liniştiţi, pe flori de cicoare.

Din nou ne mirăm de minunea cea albă;
Cu mult mai frumoasă decât orice cadou.
Duminica ninge cristale de salbă,
Şi-şi pune pe umeri strai de An Nou.