Clopote harnice

Este iarnă, frigul aduce munții mai aproape,

îi poți atinge cu mâna,

miracolul acesta se întâmplă la un secol sau două…

Și nu observăm ce repede trece timpul și

ce timidă este zăpada în fața muntelui.

Zăpada acoperă urmele îngerilor pe iarba grădinii,

îngerii au fost atrași de verdele ei

care rezistate până toamna târziu.

Sunetul clopotelor harnice

mă îmbracă într-o manta sonoră.

Stau în plină ninsoare și mă năpădesc cuvintele soldaților

care au murit în toate războaiele și

neîmpăcați cu iubitelor lor…

C Stancu Hațeg ©