Roibul lui Sigurd  © Daniel Onaca

Verde se-ntinde câmpul unde aleargă roibii.

Sigurd fugări herghelia înspre heleșteu, silindu-i

să sară peste ferigile dese, să intre în apa adâncă.

A făcut întocmai precum îl sfătuise bătrânul

ieșit în cale chiar în acea dimineață;

moșul cu barba zbârlită și pălăria ca a lui Odin.

– Încotro ți-e drumul, flăcău? îl întrebase bătrânul.

Dacă acela care-l iscodise fusese chiar zeul,

știa el ținta dumului său; ba cunoștea

chiar și tâlcul îndemnului:

“Alege-ți, tu singur, unul din herghelie.”

Mirarea regelui Halfrek n-a fost măruntă,

când fiul său vitreg veni să-i ceară un cal.

Nici nu băgase de seamă,

cum trecuseră anii. Mai ieri se hârjonea băietanul

cu frații săi ori cu tovară...