Călătorie romantică într-un vagon de clasa a II-a

Ei nu mai circulă de la ei spre ei, simplu și direct,

nu mai folosesc trenul acela din secolele trecute,

cu locomotive cu abur sau cu locomotive electrice,

acum îi poți indemna să vadă peisajul

pe fereastra vagonului de clasa a II-a,

cum trece fiecare literă prin dreptul ferestrei, clar,

o poți privi și înțelegi că sunt litere și cuvinte

care au ieșit la păscut,

sunt și cuvinte care te pasc ele pe tine.

Ei au vehicule de mare viteză,

pe roți, pe perne de aer, cu aripi de cocori,

viteza este totul, ei nu înțeleg nimic din ceea ce văd,

viteza, în sine, este peisajul perfect din care

somnambulii fac semne cu mâna dreaptă și zâmbesc inconștient.

Ei nu mai folosesc trenul pentru a se

întoarce-n provincia lor de iluzii,

doresc să ne convingă de adevărul lor pe opt roți,

în anvelopele cărora mai păstrează

aroma liliacului de sub muntele pandurilor.

Constantin Stancu ©