Câteva cuvinte despre identitate

Am fost crescut și educat ca ardelean și am fost învățat să țin la acest lucru și să îl socotesc ca un element esențial al identității mele de român. Aparțin pe sfert, genetic, și Olteniei de Sub Munte, prin tatăl meu, de unde și numele de Tudor și Duică. Asta nu mă face mai puțin ardelean, dimpotrivă. Aproape totul ține de mediu, de educație și de tradiții, genetica având desigur și ea un mic rol. Aparțin plenar limbii și culturii române, dar mă consider ardelean și de abia apoi român. Transilvania este patria străbunilor mei, ea este în sufletul și inima mea, mă identific cu acest spațiu până la contopire. Unii fac din asta o tragedie, acuzându-mă că nu sunt un bun român, că sunt vândut ungurilor, că vreau dezmembrarea bietei noastre țărișoare și câte și mai câte tâmpenii, fără să poată înțelege ce e cu adevărat în sufletul meu.

Da, sunt cetățean român, îmi iubesc și apreciez limba și cultura, consider România ca fiind țara mea, dar patria mea este Transilvania și așa va fi, câte zile voi avea. Am tot respectul pentru moldoveni sau regățeni, respect opțiunea celor care se consideră în primul rând români, dar am pretenția ca și eu să fiu respectat ca ardelean român. Unii spun că doar omul contează și nimic altceva. Nu pot fi de acord cu așa ceva în totalitate. Identitatea fiecăruia din noi e formată din diverse componente, date de familia, strada, cartierul, satul, orașul, regiunea, țara, continentul în care trăiești, cu diferite grade de atașament.

La unii e mai importantă identitatea de cetățean european, la alții de cetățean român, la mine de ardelean. Cred că am acest drept și nu are dreptul nimeni să mă judece, cum nici eu nu am dreptul să-i judec pe alții

Nu de sfaturi de la tot felul de binevoitori, care și-au arogat dreptul, nu știu de la cine, de a da note și a clasifica românii, funcție de cât de tare își urlă patriotismul, am eu nevoie, ci de un minim respect pentru ceea ce reprezint eu și ideile mele, pe care am curajul să le expun și susțin public. A fi ardelean, nu face concurență nici celor care se simt români, moldoveni, bănățeni sau munteni, nu face concurență nici românismului, ba dimpotrivă. Nu e vina mea că, după aproape 100 de ani, statul român și administrația sa, nu au fost în stare să-mi ofere o mai puternică identitate românească. Transilvania mi-a oferit-o.

Pentru cine nu face distincție între țară și patrie să-i întrebe pe sași, care este diferența dintre Vaterland și Heimat.