Voci de pe Someș. Tudor Duică

Câteva cuvinte despre identitate

Am fost crescut și educat ca ardelean și am fost învățat să țin la acest lucru și să îl socotesc ca un element esențial al identității mele de român. Aparțin pe sfert, genetic, și Olteniei de Sub Munte, prin tatăl meu, de unde și numele de Tudor și Duică. Asta nu mă face mai puțin ardelean, dimpotrivă. Aproape totul ține de mediu, de educație și de tradiții, genetica având desigur și ea un mic rol. Aparțin plenar limbii și culturii române, dar mă consider ardelean și de abia apoi român. Transilvania este patria străbunilor mei, ea este în sufletul și inima mea, mă identific cu acest spațiu până la contopire. Unii fac din asta o tragedie, acuzându-mă că nu sunt un bun român, că sunt vândut ungurilor, că vreau dezmembrarea bietei noastre țărișoare și câte și mai câte tâmpenii, fără să poată înțelege ce e cu adevărat în sufletul meu.

Da, sunt cetăț...