Știu: voi
muri uitat și sărac
un ascet învelit în pânză de sac.
Implorând, până-n
ultima clipă,
să mă-nvăluie-n umbra-I
divina aripă.
Încă de-acum,
nu mai am nici un
țel, nici un drum.
Mă întreb cine sunt.
Pământul din mine nu
mai este pământ”.