Cred că unul dintre visurile mele este să…să mă prefac. Să mă prefac atât de bine, încât oamenii să creadă că așa sunt eu.

Acum sunt eu. Așa cum sunt cu prietenii, așa sunt și cu părinții; așa cum sunt prietenii, așa sunt și cu iubita. Și viceversa, bineînțeles. Sunt eu, natural – fără să mă prefac că îmi place să vorbesc cu tine, dacă eu nu te suport. Nu pot să mă prefac că îmi place compania anumitor persoane când ies în oraș. Sunt egoist, dar nu pot să stau la suc cu tine dacă tu ești îngâmfat/ă*, încrezut/ă și prefăcut/ă. Dacă te consider o persoană proastă, o să fac eu cumva să îți dau de înțeles chestia asta. Crede-mă.

Vreau să schimb asta pentru o perioadă. Nu mai vreau să mă exteriorizez și să spun tot ce simt. Vreau să mă prefac că iubesc, dar mie să nu îmi pese de nimic. Vreau să mă prefac că îmi pasă de tine, de el și de ea – dar acolo, în interiorul meu, să fiu același care am fost până acum. Vreau să mă prefac că sunt bine și să zâmbesc la orice chestie, chiar dacă (poate) am probleme. Vreau să mă prefac și să fac asta cu brio.

Adevărul izbucnește, la urma urmei, în ciuda prefăcătoriei. (Leonardo da Vinci)