Începusem bine. Și credeam că-i bine. Umplusem pânza de culoare și o vedeam perfectă. Unul din puținele lucruri perfecte pe care mâinile mele imperfecte le făcuseră. Și eram mândră. Mai aveam de lucru mult, dar ce îmi doream era ca totul să decurgă perfect. Nu mă interesa că perfecțiunea imaginii de pe pânză ar fi … Continue reading "Work in progress și fără nume, încă"