Ea
Aș putea să o strig pe nume, să o inventez cumva
din coasta gândului meu,
din carnea ideii mele care înmugurește în ființă,
din memoria mea de bărbat tatuat de atâtea insomnii,
dar tac,
o las să crească în interiorul meu, fragedă floare a iernii,
în căutarea unui anotimp în care se nasc mieii...
C Stancu ©
